”Am o pisică de rasă europeană salvată și crescută de pui, are 3,5kg face în vară 3 ani și tot lăcrimează. Nu am reușit să găsesc un tratament să rezolve afecțiunea lăcrimarea. De văzut vede bine. Are poftă de mâncare și mănâncă aproape numai hrană de pisici uscată, sac de 1,5 kg, diverse sortimente + umedă în plicuri.
Aș dori să o ajut că m-am atașat de ea, e deșteaptă, m-a salvat – a simțit scăpări de gaz și ma trezit la timp…”
_____________________
La animalele sănătoase, secreția lacrimală normală se drenează prin ductele lacrimale; acestea sunt o serie de canale mici care pornesc din zona globului ocular și se deschid în piramida nazală. Lăcrimarea excesivă (epiforă), se definește prin abundență (excesul) secreției lacrimale care, în loc să se dreneze nazal prin ductele lacrimale, se scurge pe fața animalului.
La animale, există două cauze majore care pot cauza epiforă:
- iritația oculară și
- drenarea defectuoasă a secrețiilor lacrimale, de obicei datorată unei obstrucții.
Odată cronicizată, această afecțiune este foarte greu de tratat, indiferent de cauzele care au declanșat-o.
Iritația oculară cauzează o creștere a secrețiilor lacrimale, organismul încercând astfel să „spele” locul și să elimine agentul iritant, fie că este vorba de o particulă de praf sau de o infecție. În cazul în care este vorba de un agent iritant, pisica va manifesta și disconfort, prin scărpinatul în zona ochiului, ochi închis sau închis pe jumătate, încercări repetate de a toaleta zona afectată etc.
Ochii pot fi iritați de pătrunderea de corpi străini între pleoapă și scleră, dar și de viruși și bacterii. Conjunctivita virală este una dintre cauzele majore ale iritației oculare la pisică. Iritația ochiului poate fi dată și de glaucom (o afecțiune specifică pisicilor vârstnice, dar care poate apărea și la cele tinere în anumite cazuri), care crește presiunea intraoculară și cauzează dureri. De asemenea, dacă pleoapele prezintă o anatomie anormală, se poate produce o iritație continuă a ochilor. Astfel, este posibil ca pleoapa pisicii să fie întoarsă spre interior (entropion), situație în care genele se freacă în mod constant de cornee și provoacă iritație și, în consecință, lăcrimare excesivă. Este posibilă și situația în care, datorită conformației pleoapei, pisicii să-i crească fire de păr (gene) pe interior, zgâriind corneea. În cazul în care pisica nu are entropion, ușor de diagnosticat de către un medic, este nevoie de un consult medical veterinar minuțios pentru a se descoperi eventualele fire de păr care cresc anormal sub pleoapă, îndepărtarea lor, în cazul în care sunt găsite, făcându-se chirurgical, sub anestezie. Și întoarcerea pleoapei înspre exterior (ectropion) poate cauza neplăceri la nivelul ochiului, deoarece pleoapa afectată expune mucoasa conjunctivală, care este astfel predispusă la infecții care, netratate, pot genera lăcrimare excesivă și se pot croniciza.
Iritația oculară este asociată cu semne vizibile de disconfort și/sau durere.
În cazul în care pisica nu se manifestă ca și când ar fi deranjată de ceva în zona oculară, este posibil să fie vorba despre o drenare defectuoasă a secrețiilor lacrimale.
Drenarea defectuoasă a secrețiilor lacrimale este în general cauzată de o obstrucție oarecare pe parcursul traseului pe care îl parcurg lacrimile din zona ochiului până când ajung în cavitatea nazală. Una dintre cele mai frecvente situații este aceea în care sunt obstruate deschiderile canalelor lacrimale, numite „puncta”, situate în colțul interior al ochiului, una pe pleoapa superioară și una pe pleoapa inferioară, vizibile cu ochiul liber, și care colectează secrețiile și le direcționează către sacul lacrimal, de unde se scurg în continuare în ducturile lacrimale care poartă lichidul către cavitatea nazală. La pisicile brahicefalice (cu botul turtit și exoftalmie, cum sunt persanele și exoticele), lăcrimarea excesivă nu este însă datorată unei obstrucții, ci conformației specifice care împiedică o colectare normală a secrețiilor lacrimale, acestea scurgandu-se din ochi direct pe lângă nas; o foarte mică parte din secrețiile lacrimale ale acestor pisici ajunge în cavitatea nazală, urmând calea obișnuită. Aceasta situație nu reprezintă o afecțiune, ci o particularitate datorată conformației capului și, prin urmare, nu se tratează; cu toate acestea, stăpânii responsabili au grijă să curețe frecvent ochii pisicilor brahicefalice, pentru a evita atât aspectul neplăcut cât și potențialele infecții care pot apărea datorită mediului umed propice.
Lăcrimarea excesivă cauzată de obstrucții poate fi cauzată de infecții trecute care, în perioada de manifestare a bolii, indiferent de tratament, au cauzat închiderea canalelor lacrimale sau au „înfundat” orificiile colectoare. În această situație, canalele lacrimale pot fi desfundate de către medicul veterinar, prin forțarea unui jet de lichid salin prin întreg traseul lacrimal, operațiune care se face sub anestezie generală.
Există și situația în care orificiile lacrimale sunt închise din naștere, situație ce poate fi rezolvată chirurgical, de către medicul veterinar.
Dacă obstrucția este localizată dincolo de orificiile lacrimale, pe ducturile lacrimale, poate apărea tumefierea ochilor din cauza retenției de lichid în sacul lacrimal, lichid care nu se poate drena și care se poate infecta ușor.