”Am o pisicuță de 4 ani și aș dori să-mi recomandați niște anticoncepționale cu efect mai bun. În prezent cu mare greu îi administrez Romprogestin, dar din 2 în 2 săptămâni trebuie să reiau tratamentul.
Mulțumesc!”
___________________________________
Deși în principiu pisicile au două perioade de călduri pe an, pisicile de apartament se manifestă mult mai des din acest punct de vedere deoarece în mediul natural o pisică în călduri întâlnește un motan sau mai mulți și rămâne gestantă, ceea ce pune capăt pentru câteva luni apariției căldurilor, organismul fiind întâi ocupat cu gestația, apoi cu nașterea și alăptarea puilor până la înțărcare.
Gestația la pisică durează 62-67 de zile (două luni și câteva zile) iar alăptarea până la înțărcare durează aproximativ 3 luni. Astfel, după înțărcarea puilor, pisica redevine disponibilă pentru a procrea, și intră din nou în călduri iar ciclul reproductiv se repetă.
La pisicile de apartament care nu sunt destinate reproducției căldurile revin cu o frecvență crescută, mai ales primăvara și toamna, dar și pe durata verii și a iernii, întrucât ciclul reproductiv nu este niciodată dus până la capăt prin instalarea gravidității și nașterea de pui. În același timp, datorită aglomerării urbane, pisicile de apartament au în permanență contact olfactiv cu motanii necastrati care trăiesc fie pe stradă, fie în apartamentele vecine, intrând într-un cerc vicios al intrării și ieșirii din călduri, care nu poate fi întrerupt decât prin administrarea de preparate hormonale sau, preferabil, prin sterilizare.
Starea pe care o denumim „călduri” se menține în general timp de 3-5 zile, perioadă în care pisica se manifestă specific prin adoptarea unei posturi corporale care arată disponibilitatea pentru împerechere, mieunatul prelung menit să atragă motanii necastrati din zonă și adesea lipsa apetitului. Dacă monta nu are loc, pisica se liniștește, nu mai adoptă poziția specifică, nu mai miaună și apetitul îi revine, până la reinstalarea căldurilor. Reapariția căldurilor nu este un proces fiziologic predictibil la pisicile de apartament și acestea pot reveni după perioade care variază între 2-3 săptămâni și câteva luni. Atunci când pisica obișnuiește să intre în călduri extrem de des (o dată la 2-3 săptămâni), pe lângă neplăcerea cauzată de manifestările zgomotoase ale chemărilor de îndrăgostită, stăpânul trebuie să fie conștient de riscurile asupra sănătății și stării de bine a pisicii sale.
O pisică ce intră în călduri foarte des nu se va alimenta corespunzător, va slăbi în perioadele de 3-5 zile în care nu mănâncă suficient, iar organismul ei va fi în mod constant supus unui stres considerabil. Starea de excitație indusă de apariția căldurilor consumă energia organismului și îl suprasolicită, pisica fiind predispusă îmbolnăvirilor care apar pe fondul unui sistem imunitar slăbit. În plus, inflamația aproape constantă a organelor reproducătoare, alternată rapid cu perioade de normalitate poate favoriza piometrul, o afecțiune des întâlnită la pisicile nesterilizate, care afectează uterul și poate cauza chiar moartea pisicii în cazul în care nu este descoperită la timp de către medicul veterinar și tratată corespunzător, medicamentos și, în majoritatea cazurilor, chirurgical.
Administrarea de preparate hormonale atât de des poate duce la un dezechilibru hormonal în organismul pisicii, potențând cercul vicios al căldurilor repetate și crescând riscul dezvoltării de afecțiuni ale aparatului reproducător.
Prin urmare, singura metodă sigură și care implică cele mai puține riscuri pentru o pisică ce nu este destinată reproducerii, eliminând de asemenea și pericolul piometrului, este sterilizarea prin ovarihisterectomie (rezecția completă a uterului și a ovarelor). Pisica se vă recupera după operație în aproximativ 6-8 zile și toate problemele asociate căldurilor repetate vor dispărea.
În cazul în care vă faceți griji cu privire la creșterea pisicii în greutate după sterilizare sau schimbarea comportamentului acesteia, este bine să știți că acestea sunt în mare parte mituri nedemonstrate științific. Științific însă s-a constatat că sterilizarea constituie o decizie responsabilă a stăpânului, având exclusiv avantaje pentru sănătatea și bunăstarea pisicii.