Perușul este un foarte bun companion dar, din păcate, subapreciat de cele mai multe ori. Aceste păsări sunt originare din Australia, iar numele lor se traduce prin „mâncăcios”. Sunt viu colorați, prietenoși și foarte ușor de domesticit, adaptându-se foarte bine traiului în captivitate.
Culorile perusilor și determinarea vârstei în funcție de culori
În mod normal, perușii au pieptul de culoare verde brotăcel, aripile sunt verde cu negru, iar pe cap au dungi negre. Există câteva variatiii de culoare de la perușul clasic: peruș albastru (cobalt), galben, violet și alb. Păsările tinere au dungi negre pe frunte și ochii în întregime negri. Pe măsură ce îmbătrânesc, dungile de pe frunte se retrag către spate, iar în jurul pupilelor se formează un „inel” alb.
Perusii pot fi dresați ușor
Perusii pot fi dresați relativ ușor, dar nu toți ajung să poată vorbi. Că să atingă această performanță, trebuie să aibă parte de foarte multă atenție și afecțiune, dar aceasta nu reprezintă o garanție a faptului că vor vorbi vreodată. În comparație cu alte păsări, perusii sunt considerați ca fiind liniștiți și tăcuți, dar depinde totuși de temperamentul fiecăruia (și al stăpânului și al papagalului-peruș).
Varietăți de peruș: Perușul American și Perusul Englez
Unii peruși au fost înmulțiți în grupuri selecționate astfel încât să se obțină o talie mai mică, dar o mai mare varietate de culori. Aceștia sunt cunoscuți sub numele de Peruși Americani și au aproximativ 18 centimetri lungime.
În alte cazuri, au fost selectați și înmulțiți astfel încât să aibă o frunte mai proeminentă, și talia ceva mai mare. Aceștia sunt cunoscuți sub numele de Peruși Englezi și sunt ceva mai mari decât Perusii Americani, având cam 25 de centimetri lungime.
Cele două tipuri de peruși aparțin aceleiași specii, dar constituie varietăți datorită metodelor diferite de selecție și înmulțire.
Mulți posesori de peruși se întreabă de ce perusul lor este atât de speriat când cineva se apropie de cușcă și de ce, uneori, își folosește și ciocul pentru a „agresa” și îndepărta persoana care îl deranjează. Când îi este teamă de ceva, perusul bate puternic din aripi, cârâie și încearcă să se îndepărteze de ceea ce i-a provocat spaimă.
Sistemul imunitar al unui peruș este foarte slab. Fiind o pasăre de dimensiuni mici, orice infecție poate fi fatală pentru peruși. Diareea la peruș nu este o boală în sine, ci simptomul unei boli apărute din cauza virusurilor, bacteriilor, ciupercilor intestinali, boli ale riniciilor, otrăvire etc. La păsările sănătoase, excrementele au partea neagră separată de cea albă (partea urinară). În
Perușul este cea mai răspândită specie de papagali în rândul amatorilor cât și printre crescătorii renumiți. Firea activă, frumusețea decorativă și reproducerea relativ ușoară a perușului sunt motivele pentru care aceste păsări sunt atât de răspândite în locuințe din lumea întreagă. Pe cât de drăguți sunt perușii pe atât de vulnerabili sunt în fața diferitelor boli. O minoră infecție poate
Întâlnită mai ales la păsările de curte, precum găini și curci sau la fazani, și mult mai rar la păsările de colivie, râia văroasă poate afecta și papagali. Boala parazitară, ea este provocată de un acaridian din clasa acaridienilor psorici care trăiește la suprafață sau în grosimea epidermului afectând picioarele în zonele lipsite de pene. În cazul papagalilor ea cuprinde
În habitatul lor natural, perușii se hrănesc cu semințe și verdețuri. În captivitate, hrana perușilor este alcătuită în principal din mei și ca supliment nutritiv, dintr-o varietate de legume proaspete. Proteinele Perușii au nevoie de un aport semnificativ de proteină în hrana zilnică-cca. 12-15%. Meiul acoperă în mare parte acest necesar, întrucât conține 11.1% proteină, dar, întrucât conținutul proteic al
În general, determinarea sexului la peruși este o sarcină dificilă și, în general, se recomandă să apelați la ajutorul unui specialist, un crescător sau un medic veterinar. Metodele sunt variate, de la determinare tactilă la operație chirurgicală sau testare ADN. Una dintre metodele mai ușor de aplicat pentru posesorii de peruși și care nu implică o tehnică invazivă, deci traumatizantă
Chiar dacă sunt niște animaluțe care încap în palmă, nu este ușor cu îngrijirea puilor de peruș. Aceștia au nevoie de o îngrijire mai specială; în primul rând, de multă atenție – trebuie să-i tratați ca și cum ar fi… copiii dumneavoastră. Colivia perușilor trebuie să fie cât mai aproape de fereastră astfel încât puii să poată vedea prin ea,
Drăgălașenia primului peruș pe care îl adoptați și dorința de a-i aduce un companion vă pot convinge să mai adoptați un peruș. Opțiunile sunt multiple și vă puteți adapta oricăreia dintre ele, cunoscând câteva amănunte utile. Dacă aveți o femelă, va trebui să țineți cont de faptul că femelele sunt mai agresive decât masculii și șansele să poată respinge la
Papagalii peruși sunt cel mai des întâlniți în casele noastre. Chiar dacă sunt o mare responsabilitate, iar îngrijirea perușilor nu este dificilă, nu strică niciodata să ai un peruș în apropiere. Amenajarea coliviei Colivia papagalului trebuie să fie destul de mare încât să încapă doi papagali. Spațiul este foarte important pentru acesta, deoarece trebuie să poată zbura dintr-o parte într-alta
Animalutze.com © WEBGROW 2000-2019 - Toate drepturile rezervate conform legii nr. 8/1996 si 285/2004 privind drepturile de autor. Daca doriti sa copiati sau sa reproduceti materiale continute de acest site, contactati-ne.
