Mulți posesori de peruși se întreabă de ce perusul lor este atât de speriat când cineva se apropie de cușcă și de ce, uneori, își folosește și ciocul pentru a

Perușul este un foarte bun companion dar, din păcate, subapreciat de cele mai multe ori. Aceste păsări sunt originare din Australia, iar numele lor se traduce prin „mâncăcios”. Sunt viu colorați, prietenoși și foarte ușor de domesticit, adaptându-se foarte bine traiului în captivitate.
Culorile perusilor și determinarea vârstei în funcție de culori
În mod normal, perușii au pieptul de culoare verde brotăcel, aripile sunt verde cu negru, iar pe cap au dungi negre. Există câteva variatiii de culoare de la perușul clasic: peruș albastru (cobalt), galben, violet și alb. Păsările tinere au dungi negre pe frunte și ochii în întregime negri. Pe măsură ce îmbătrânesc, dungile de pe frunte se retrag către spate, iar în jurul pupilelor se formează un „inel” alb.
Perusii pot fi dresați ușor
Perusii pot fi dresați relativ ușor, dar nu toți ajung să poată vorbi. Că să atingă această performanță, trebuie să aibă parte de foarte multă atenție și afecțiune, dar aceasta nu reprezintă o garanție a faptului că vor vorbi vreodată. În comparație cu alte păsări, perusii sunt considerați ca fiind liniștiți și tăcuți, dar depinde totuși de temperamentul fiecăruia (și al stăpânului și al papagalului-peruș).
Varietăți de peruș: Perușul American și Perusul Englez
Unii peruși au fost înmulțiți în grupuri selecționate astfel încât să se obțină o talie mai mică, dar o mai mare varietate de culori. Aceștia sunt cunoscuți sub numele de Peruși Americani și au aproximativ 18 centimetri lungime.
În alte cazuri, au fost selectați și înmulțiți astfel încât să aibă o frunte mai proeminentă, și talia ceva mai mare. Aceștia sunt cunoscuți sub numele de Peruși Englezi și sunt ceva mai mari decât Perusii Americani, având cam 25 de centimetri lungime.
Cele două tipuri de peruși aparțin aceleiași specii, dar constituie varietăți datorită metodelor diferite de selecție și înmulțire.
Mulți posesori de peruși se întreabă de ce perusul lor este atât de speriat când cineva se apropie de cușcă și de ce, uneori, își folosește și ciocul pentru a
Sistemul imunitar al unui peruș este foarte slab. Fiind o pasăre de dimensiuni mici, orice infecție poate fi fatală pentru peruși. Diareea la peruș nu este o boală în sine,
Perușul este cea mai răspândită specie de papagali în rândul amatorilor cât și printre crescătorii renumiți. Firea activă, frumusețea decorativă și reproducerea relativ ușoară a perușului sunt motivele pentru care
Întâlnită mai ales la păsările de curte, precum găini și curci sau la fazani, și mult mai rar la păsările de colivie, râia văroasă poate afecta și papagali. Boala parazitară,
În habitatul lor natural, perușii se hrănesc cu semințe și verdețuri. În captivitate, hrana perușilor este alcătuită în principal din mei și ca supliment nutritiv, dintr-o varietate de legume proaspete.
În general, determinarea sexului la peruși este o sarcină dificilă și, în general, se recomandă să apelați la ajutorul unui specialist, un crescător sau un medic veterinar. Metodele sunt variate,
Chiar dacă sunt niște animaluțe care încap în palmă, nu este ușor cu îngrijirea puilor de peruș. Aceștia au nevoie de o îngrijire mai specială; în primul rând, de multă
Drăgălașenia primului peruș pe care îl adoptați și dorința de a-i aduce un companion vă pot convinge să mai adoptați un peruș. Opțiunile sunt multiple și vă puteți adapta oricăreia
Papagalii peruși sunt cel mai des întâlniți în casele noastre. Chiar dacă sunt o mare responsabilitate, iar îngrijirea perușilor nu este dificilă, nu strică niciodata să ai un peruș în
Animalutze.com © WEBGROW 2000-2019 - Toate drepturile rezervate conform legii nr. 8/1996 si 285/2004 privind drepturile de autor. Daca doriti sa copiati sau sa reproduceti materiale continute de acest site, contactati-ne.