O definiție simplă a dermatitei cataloghează acesta boală ca o inflamație a pielii. Iritația în cazul dermatitei produce mâncărime, este roșie și poate, sau nu, să fie bine definită pe piele. Dermatita acută provoacă bășici în timp ce dermatita cu o evoluție mai puțin rapidă produce piele moartă în exces și o formă de râie. Dermatita cronică provoacă o întărire a pielii (crustă) produsă de scărpinatul în exces. Printre numeroasele cauze ale dermatitei la câini se află: bacteriile, infecții parazitare, alergii la diferite alimente, mușcătura de purice, contactul cu substanțe toxice, predispoziții ale diferitelor rase sau reacții adverse la medicamentație. Există mai multe tipuri distincte de dermatită, definite prin factorul care le produce și mecanismul celular responsabil pentru iritație. Urmează descrierea a cinci dintre cele mai întâlnite tipuri de dermatite.
Dermatita de contact alergică
Dermatita de contact alergică apare la câinii cu o reacție hipersensibila față de unii factori alergenici din mediu. Acest tip de dermatită este destul de rar și este provocat de contactul unor anumite substanțe cu pielea câinelui. Aceste substanțe pot fi metale precum nichelul, materiale precum cauciucul, lâna și plasticul. De asemenea, printre posibili factori de îmbolnăvire pot fi și vopselele sau deodoranții de covoare. Dermatita de contact alergică afectează doar acele animale cu o hipersensibilitate la o anumită moleculă.
Simptomele acestui tip de dermatită sunt leziuni pe porțiuni de piele cu păr puțin cum ar fi abdomenul, botul, buzele sau dosul labelor. Zonele afectate au mici umflături sau bășici, sunt foarte roșii și provoacă mâncărime. Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a ajuta animalul cu dermatită de contact alergică este să găsim factorul alergenic care provoacă afecțiunea și putem face acest lucru prin metoda excluderii. Dacă nu reușim să identificăm sursa dermatitei, atunci putem să încercăm să evităm orice sursă de îmbolnăvire și uneori se poate încerca terapia cu steroizi dar această metodă nu este întotdeauna eficientă.
Dermatita de contact iritantă
Dermatita de contact iritantă apare când pielea câinelui este expusă la substanțe toxice din mediu, precum seva din iedera otrăvitoare sau sarea de pe șosele. Față de dermatita de contact alergică, cea iritantă apărea adesea la animale tinere care, prin firea lor curioasă, se apropie de substanțe toxice. Dermatita de contact iritantă are aceleași simptome ca și cea alergică numai că în acest caz pot apărea și ulcerații.
În ambele tipuri de dermatită prezentate putem lua următoarele măsuri pentru a diminua expunerea la agenți alergenici:
- folosirea vaselor de sticlă sau din oțel inoxidabil pentru mâncare și apă (expunerea la plastic sau la vopsele poate duce la apariția dermatitei de contact;
- utilizarea detergenților hipoalergenici pentru culcușul animalului și a șampoanelor hipoalergenice
- în timpul plimbărilor cu câinele trebuie să evităm iarba și să ne limităm la trotuare sau suprafețe pavate.
Dermatita atopica sau Atopia
Dermatita atopică sau Atopia apare la câinii între șase luni și trei ani. Atopia este cauzată de o reacție alergică la una sau mai multe substanțe din mediul înconjurător, de obicei iarbă. Construcția genetică a câinelui poate fi și ea un factor în declanșarea bolii. Printre rasele predispuse la dermatita atopică se număra: Fox Terrier, Sharpei, Dalmațian sau Schnauzer.
Simptome ale acestei afecțiuni, ca mâncărimea, în urmă căreia câinele se scărpina insistent, și înroșirea pielii, apariția crustelor și hiperpigmentarea locală a pielii ca urmare a scărpinării, pot face ca dermatita atopică să fie confundată cu râia sau diferite micoze. Diagnosticarea corectă se face prin teste alergice intradermice. Fața și picioarele câinilor sunt cel mai des afectate de atopie dar și infecții ale urechilor sunt destul de întâlnite. Pentru tratarea acestei afecțiuni trebuie să încercăm izolarea și eliminarea alergenului.
O cale de a scăpa de reacția alergică ce provoacă atopia la câini poate fi administrarea subcutanată a unor doze crescânde de alergen de către medicul veterinar. Această metodă poate da rezultate de abia după șase luni sau un an de tratament.
Dermatita piotraumatică
Dermatita piotraumatică este uneori denumită dermatită „umedă” sau „hot spot” și se manifestă printr-o leziune roșie, umedă și fără păr care apare brusc pe pielea câinelui. Dermatit piotraumatică este cauzată de bacterii care trăiesc în mod normal pe suprafața pielii. De multe ori câinii se scărpină foarte mult peste noapte iar dimineața deja rana este vizibilă. Animalul de casă se scărpină, mușcă sau linge zona unde se află bacteria și astfel afecțiunea devine din ce în ce mai gravă.
Dermatitapiotraumatică apare de multe ori lângă o mușcătură de purice, dar se poate declanșa și în urma unei reacții alergice, infecții ale urechii sau contactului cu substanțe iritante. Această boală este mai întâlnită în zone cu clima caldă și umedă. Rasele de câinii cu blană lungă și deasă, precum Golden retriever, Newfoundland, Ciobănești germani și Bernese Mountain Dog sunt în mod special predispuse la „hot spot”. Pe lângă îngrijirea adecvată a blănii câinelui sunt recomandate și vizite regulate la doctorul veterinar pentru a identifica primele semne ale bolii și pentru a primi tratamentul necesar.
Dermatita alergiei la purici
Dermatita alergiei la purici este cea mai întâlnită alergie la câini și este cauzată de mușcătura puricilor. Animalele bolnave dezvoltă o reacție alergică la substanțele chimice din saliva puricilor. o singură mușcătură de purice poate cauza foarte multă suferință animalului afectat. Câinii cu acest tip de dermatită își pot pierde părul în zonele afectate, pe spate și coadă. Din cauza că este o boală care provoacă multă mâncărime câinii, prin faptul că se scărpină excesiv, se pot expune în fața altor afecțiuni ale pielii.
În mod ciudat, majoritatea animalelor care suferă de acest tip de dermatită au puțini purici. Acest lucru se datorează faptului că animalele se scărpină și se ling foarte mult, însă o singură mușcătură de purice la două săptămâni este suficientă pentru ca patrupedul să se scarpine permanent. Diagnosticarea corectă a acestei afecțiuni se face pe baza semnelor clinice, trecutului câinelui și găsirii puricilor în urma unui control amănunțit.
Dermatită alergiei la purici se tratează în trei faze:
- prevenirea unor noi mușcături de purice prin controale regulate ale blănii câinelui;
- tratarea unor infecții secundare ale pielii (antibiotice și medicamente anti-fungi sunt necesare);
- administrarea de steroizi, o perioadă scurtă de timp, pentru a opri mâncărimea.
Mihail Grigore