Protecția și drepturile animalelor – sub amenințarea regresului legislativ
Parlamentul Marii Britanii a făcut de curând un pas deloc neglijabil înapoi în ceea ce privește protecția și drepturile animalelor. Controversata decizie, care a stârnit reacții virulente din partea activiștilor și îngrijorare în rândul statelor europene a fost adoptată în contextul Brexit. Nevoită să decidă ce principii va păstra din legislația europeană, țara care până acum se lăuda cu una dintre cele mai umane și mai progresiste viziuni privind tratamentul animalelor a decis să renunțe la clauza NC30 din Tratatul de la Lisabona, care acordă tuturor făpturilor statutul de ființe simțitoare.
Pe plan internațional, decizia din Anglia este numai ultima dintr-o serie de măsuri neașteptate, prin care suferința animalelor este trecută cu vederea iar nevoile lor sunt din nou amenințate, în ciuda progresului anevoios din ultimul deceniu. Din păcate, trăim într-o perioadă marcată de declin legislativ, în care drepturile omului, ale animalelor și principiile sociale pe care le credeam bătute-n cuie sunt abandonate prin măsuri arbitrare, al căror rost e greu de înțeles. Încă o aberație legislativă născută din dezechilibre mult mai mari, această decizie ar putea avea implicații cu adevărat triste în ceea ce privește viitorul luptei pentru drepturile animalelor din Marea Britanie.
Este adevărat ceea ce susțin parmentarii britanici?
Confruntându-se cu nemulțumirea iubitorilor de animale de pretutindeni, cu protestul aproape instantaneu al activiștilor din domeniu și cu reacția consternată a Bruxelles-ului, parlamentarilor britanici nu le-a luat nici câteva zile să se dezică în declarații de hotărârea pe care tocmai o adoptaseră cu o majoritate îngustă (313 voturi împotriva preluării clauzei și 295 de voturi pentru).
Insistând că decizia, mai degrabă simbolică decât practică, afectează statutul animalelor doar la nivel principial și că niciun animal nu va avea de suferit în mod direct de pe urma sa, guvernanții britanici au asigurat că prevederile din legile speciale rămân în vigoare și vor continua să ocrotească animalele de abuzuri, sub sancțiuni clare și exprese.
Însă alta este realitatea. Deși parlamentarii susțin că decizia lor ar fi inofensivă, de fapt animalele nu se vor mai putea bucura de protecția de până acum. Fără un principiu care să guverneze toate măsurile din acest domeniu, legile speciale în vigoare astăzi nu pot să garanteze că animalele vor continua să fie tratate cu respect și compasiune și în viitor.
Există drepturi fundamentale ale animalelor?
Pentru a înțelege mai bine statutul precar al animalelor din Anglia în urma acestei decizii, ne-am putea imagina cum ar fi ca dreptul la viață al oamenilor să dispară subit din Constituție, sub pretextul că omorul continuă totuși să fie incriminat în Codul Penal; sau ca furtul să fie ilegal – nu fiindcă dreptul la proprietate este garantat, ci doar fiindcă momentan cei de la putere așa consideră, deși s-ar putea răzgândi în orice clipă.
Devine astfel evident că violența și cruzimile împotriva animalelor trebuie sancționate prin lege, pentru că animalele sunt ființe simțitoare – și nu invers. Așadar, interpretarea Parlamentului englez că animalele trebuie să fie ființe simțitoare, din moment ce violența împotriva lor e interzisă este de-a dreptul absurdă, după cum e lesne de văzut chiar din formulare. Iar dacă ne gândim că până și bunurile materiale sunt protejate prin lege de acțiunea violentă a omului care le-ar putea deteriora sau distruge, enormitatea de a avea o asemenea privire asupra ființelor vii devine și mai evidentă.
Dacă în cazul oamenilor, drepturile fundamentale individuale și sociale sunt consacrate în Constituție, din păcate, în cazul animalelor nu se poate discuta încă despre drepturi fundamentale. Deși s-au proclamat numeroase declarații universale în domeniu și există consensul că toate vietățile pot suferi fizic și psihic, că ele simt durerea și sunt conștiente de ceea ce li se întâmplă, animale nu se bucură de aceeași protecție în fața legii ca și oamenii. Din această cauză, animalelor li se pot acorda și retrage drepturile în mod arbitrar, așa cum s-a întâmplat de curând în Anglia.
Drepturile animalelor în Tratatul de la Lisabona
Este greu de acceptat că Marea Britanie a ales să-i întoarcă spatele tocmai prevederii legale care a recunoscut, în premieră mondială, că animalele suferă și simt durerea. Uniunea Europeană a statuat în mod expres încă din 2009 în cuprinsul Tratatului de la Lisabona că animalele sunt ființe simțitoare, impunând astfel un standard de la care nu se poate devia pe teritoriul Uniunii și care servește drept etalon pentru statele din afara Uniunii.
Conform acestui standard, în ochii legii, ființele vii nu mai pot fi tratate ca bunuri agricole sau mecanisme biologice – un fapt cu multiple consecințe în ceea ce privește cercetarea, divertismentul, tranchilizarea și eutanasierea, condițiile de captivitate și dresaj etc. În mod concret, clauza NC30 obligă legiuitorii statelor membre să țină cont de statutul de ființe simțitoare al animalelor atunci când adoptă noi măsuri legislative. În plus, același tratat mai instituie și regula conform căreia toate politicile publice ale statelor membre în legătură cu animalele pot fi mai severe decât standardul instituit prin tratat dar nu pot fi mai permisive.
Referindu-se la condițiile de protecție a vietăților pe timpul transportului, în cazul exploatării blănii și privind modul de sacrificare, clauza NC30 recunoaște în mod oficial că animalele au trăiri fizice, emoționale și psihice. Din 2009 și până acum, peste 20 de reglementări europene privind bunăstarea animalelor au devenit posibile datorită existenței acestei clauze luminate, inclusiv cea privind interzicerea ouălor provenite din condiții de captivitate în cuști convenționale, interzicerea importului de piei de focă și interzicerea testării produselor cosmetice pe animale.
Ce înseamnă ființe simțitoare?
Noțiunea de sentient being provine din declarațiile universale privind drepturile animalelor și desemnează capacitatea animalelor de a avea emoții negative și pozitive, inclusiv durere și disperare. În literatura științifică, noțiunea de sentient being include și faptul că animalele au conștiență în sens neurologic. Iar din perspectivă juridică, ființele simțitoare se diferențiază de bunuri și ca atare, s-ar putea bucura de personalitate sau măcar de unele aspecte ale personalității (ar trebui tratate într-un mod similar cu persoana fizică).
Când legislația unei țări dezvoltate sfidează descoperirile științifice privind conștiența animalelor și răstoarnă standardele juridice în materie fie dintr-o gafă inexplicabilă, fie pentru a înlesni condițiile pe care trebuie să le îndeplinească agenții economici care exploatează vietăți într-un fel sau altul, putem fi siguri că bunăstarea animalelor va avea de suferit în anii ce urmează.
Deși în momentul de față nu se poate spune cu exactitate ce portițe spre abuz a deschis eliminarea clauzei NC30 din legistația domestică a Marii Britanii după Brexit, țările care nu au încă norme speciale de protecție a animalelor sau cele care nu au norme suficiente ar putea renunța la reforme binevenite, motivând că Anglia și-a relaxat standardul. Putem conclude că succesul privind drepturile animalelor în Europa poate să fi fost vremelnic iar inițiativa din partea societății civile a devenit mai necesară ca niciodată, dacă nu de dragul progresului, atunci măcar pentru a păstra drepturile deja dobândite.
Despre istoria mișcării pentru drepturile animalelor, declarațiile universale privind drepturile animalelor, cele mai recente cercetări științifice privind conștiența animalelor, legislația în materie din România și recunoașterea oficială a statutului de ființe simțitoare vom reveni cu mai multe detalii în articolele ce urmează.
de Clara S.
Referințe