”Salutare!
Am un motănel care are 2 luni și jumătate și este de rasă comună. Când avea numai o lună l-am luat de la țară și cum ne place nouă să spunem l-am făcut ”baiat de oraș” . De la început și-a făcut nevoile în lădița cu nisip și acum a început să se obișnuiască și cu mâncarea uscată specială pt pisici.
Este răsfățatul casei, dar avem probleme mari cu el. MUȘCĂ. La început am crezut că se joacă, ca poate îi cresc dinții, etc. Însă de la o zi la altă mușcă tot mai mult și mai rău. Acum câteva zile m-a mușcat de mână și mi-a dat sângele iar astăzi l-a mușcat la fel pe logodnicul meu. Am început să îl țin tot mai mult timp închis în baie, iar când deschid ușa vine la mine începe să toarcă și îmi caută mâinile să sugă în palmă (pisica a murit când avea numai câteva zile și nu a apucat să sugă prea mult). După vreo 10-15 minute de supt începe dintr-o dată să muște. Nu mai știu ce să mai fac cu el.
Are foartă multă energie și este într-o continuă mișcare. Dă ture prin casă, mai nou a început să se cațere pe aragaz, se urcă prin chiuvetă.
Chiar nu știu ce să îi fac să nu mai muște. Vă rog din suflet da-ți un sfat!
O zi bună!”
_____________________________
Problema dumneavoastră este o problemă foarte frecventă și ține de socializarea pisoiului, dar din fericire se poate rezolvă cu răbdare din partea dumneavoastră și prin câteva metode simple.
Orice pui de pisică în mod normal trebuie să petreacă 1 lună și jumătate minim împreună cu mama lui și cu ceilalți fratiori, perioadă în care învață să-și dozeze puterea mușcăturilor și zgârieturilor atunci când mușcă și zgârie în joacă – practic, dacă mușcă prea tare, pisica mamă îl „scuipă” (sunetul acela ca un sâsâit pe care îl scot pisicile supărate) și îl apucă de ceafă și îl împinge cu lăbuța; frățiorii lui, când sunt mușcați prea tare, „scuipă” și ei și/sau miaună ascuțit, semn că îi doare – pisoiul începe să înțeleagă mesajele astfel transmise și începe să nu mai muște atât de tare și să țină gheruțele în teci atunci când se joacă.
De asemenea, suptul este un reflex pe care pisoii luați prea devreme de la mama lor (din păcate, am înțeles că ați avut o situație specială, mămica puiului a murit) îl păstrează într-o formă sau alta și în viața adultă.
Așadar, pentru a remedia situația, și pentru a nu avea probleme pe viitor, aveți mai multe opțiuni:
- Luați încă un pisoi, de vârstă apropiată – astfel se poate suplini lipsa fratiorilor și amândoi pisoii învață unul de la celălalt; în plus, când plecați de acasă aveți garanția că pisoii nu se vor plictisi și nu vor dezvolta comportamente distructive generate de anxietate (animalele lăsate singure în casă zilnic, pe perioadele cât stăpânii sunt la serviciu, de exemplu, au tendința de a se plictisi în singurătate, de „a își căuta de lucru” rozând, zgâriind, mușcând obiecte din casă, de obicei papuci, mobilier sensibil (tapițat) și marcându-și teritoriul, evident în locuri nepermise). Nu este absolut necesar să mai luați un pisoi, dar dacă puteți să o faceți, ar fi soluția ideală.
- Nu mai țineți pisoiul închis în baie – veți accentua nevoia lui de atenție și aceasta se va transforma în episoade de mușcat și zgâriat mai dese și mai violente;
- În secunda în care a mușcat, suflați-i puternic în nas; în mod normal, va fi nedumerit și vă va da drumul din strânsoare. Dacă totuși nu va da drumul, luați-l de ceafă, ferm, și scoateți acel sunet ca un săsăit, apoi dați-i un bobârnac ușor în nas (atenție, nu foarte tare! suficient cât să-l simtă, nu să-l doară). Faceți așa de fiecare dată când mușcă.
În momentul în care a zgâriat, plecați de lângă el și nu-i mă dați niciun pic de atenție. Când nu vrea să se oprească din joacă, vă ridicați pur și simplu de unde stăteați și părăsiți camera. Practic, nu-i mai dați nici o atenție, de nici un fel, nici pozitivă, nici negativă.
În timp va învăța că se poate juca cu dumneavoastră atunci când doriți dumneavoastră, nu când vrea el.
Succes!