(Game of Thrones a ajuns în sfârșit la final și deja nu se mai poate spune că vom publica un SPOILER. Toată lumea a avut până acum ocazia să vadă tot serialul, până la capăt, și majoritatea și-a revenit deja din șocul sau dezamăgirea sau satisfacția finalului. Totuși, dacă ești printre puținii care nu au văzut încă Game of Thrones și nu vrei să știi nimic dinainte, nu mai citi în continuare.)
Caii din filme
Game of Thrones a folosit foarte mulți cai la filmări, ca orice peliculă care se desfășoară într-un cadru medieval. Aceste animale au suferit mult de-a lungul vremii pentru cinematografie, fiind împiedicați pentru a obține efecte spectaculoase, împușcați cu adevărat în filmele vechi de câte un cowboy “milos” în urma unui accident și tot așa. Game of Thrones, fiind un serial modern, a folosit efecte speciale și nu avem cunoaștere de vreo situație în care vreunul dintre animalele folosite la filmări să fi pățit ceva în realitate, deși filmul abundă în scene sângeroase de tot felul.
Avem chiar o scenă cu un cal calm și liniștit, care, după o foarte scurtă introducere cu mirosit mâna, privit curios și mângâiat, primește fără fasoane pe spinarea lui o călăreață pe care nu o cunoaște, într-un cadru altminteri de coșmar: incendiul masiv provocat de Danaerys și dragonul ei în King’s Landing.
Așa ceva nu ar fi putut să se întâmple
Momentul în care întregul oraș a fost cuprins de flăcări a fost unul de panică și haos. Toți locuitorii orașului încercau să scape alergând care încotro, femei, bărbați, copii și animale deopotrivă. N-a prea scăpat nimeni, dar, în tot acest haos, cumva, unul dintre personajele principale a reușit să scape cu viață. Mai mult de atât, Arya a avut șansa să întâlnească o apariție la fel de imposibilă ca un unicorn: un cal care aștepta liniștit, ca în boxă, în mijlocul orașului în flăcări, printre dărâmături, în fum și cenușă. Un cal foarte calm în mijlocul unei situații periculoase cu adevărat.
Calul Aryei nu există
Cine a avut vreodată ocazia să se apropie de un cal (cei care au unul râd deja) a observat că aceste animale frumoase, nobile și nelipsite din filmele cu cadru medieval sau western sunt, de fapt sperioase și timide. Caii se sperie și de o frunză luată de vânt și își pot trânti călărețul neatent într-o secundă în care li s-a părut că ceva foșnește mai ciudat sau pentru că au văzut ceva invizibil cu coada ochiului.
Nu există cal sănătos, cu toate simțurile prezente, care să stea în mijlocul haosului liniștit, așteptând să fie încălecat de cineva. Un cal ar putea să stea calm în mijlocul unui astfel de haos doar dacă ar fi lipsit de câteva simțuri esențiale: văzul, auzul, mirosul. Orb, surd și cu nasul înfundat, calul ar fi simțit totuși căldura infernală degajată de un incendiu de asemenea proporții. Ar fi simțit pământul vibrând la fiecare grămadă de bolovani prăvălită din zid. Și ar fi luat-o la fugă, zvârlind, până ar fi murit ars, sub un morman de pietre căzute sau au fi alergat până la epuizare pe câmp, dincolo de zidurile orașului. Dacă ar fi avut noroc, l-ar fi prins vreun Dothraki.
Dar, în niciun caz, niciodată, Nimeni, nici măcar ca un simbol pentru salvarea (sufletească, prin renunțarea la răzbunare) n-ar fi putut găsi un cal relaxat și placid în mijlocul locului unde s-a produs un asemenea dezastru.