Animale de casă cu handicap – Câini și pisici cu 2 sau 3 picioare

Proprietarii de pisici sau câini își numesc animalele „prieteni patrupezi”, însă există cazuri în care necuvântătoarele rămân fără unul sau două picioare. Chiar dacă nu e ușor să vedeți un animal șchiopătând în timp ce ar trebui să alerge plin de vitalitate, trebuie să fiți capabili să acceptați și să încurajați dorința câinelui sau pisicii să se adapteze la o nouă situație. Dacă reușiți să-i înțelegeți nevoile, animalul suferind vă va răsplăti atenția cu devotament necondiționat.

Animalele care se nasc fără un picior, sau chiar fără două, au un avantaj atunci când vorbim de adaptarea la limitele lor, având în vedere că nu știu cum e să aibă patru picioare. Deloc surprinzător, pisicile se descurcă foarte bine, indiferent de numărul de picioare pe care le pot folosi. Balansul și agilitatea le ajută foarte mult pe pisici să facă față cu bine mișcării pe două sau trei picioare.

Câinii care au trei picioare se simt mai vulnerabili și se pot teme de lucrurile noi. Plimbările cu un câine șchiop pot fi destul de dificile. Aceste animale se descurcă mai bine dacă merg mai repede și le este destul de greu să se întoarcă. De asemenea, având un echilibru mai slab, sunt predispuși la căzături, de aceea este indicat ca animalul să fie plimbat folosind un ham. Una dintre cele mai întâlnite probleme la animalele fără un picior este apariția artritei încă de la o vârstă fragedă. Pentru că le lipsește un picior, mai multă presiune este pusă pe încheieturile membrelor folosite.

Atunci când își pierd decât un picior, atât pisicile cât și câinii își pot continua activitățile fără prea multe probleme, folosindu-se de celelalte trei membre. În cazul în care animalul a pierdut ambele picioare din față sau din spate, acesta poate fi ajutat să se deplaseze printr-un cărucior foarte ușor, care se prinde de corpul prietenului necuvântător. O altă soluție pentru animalul care nu își mai poate folosi picioarele din spate este un sac special pentru a proteja posteriorul și pieptul câinelui sau pisicii. Această măsură va preveni apariția rănilor și complicațiilor post-operatorii, atunci când animalul se va târî pe podea.

Chiar dacă sunt ajutate cu mecanisme care să compenseze lipsa membrelor, nu toate animalele se vor ridica imediat și își vor relua viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Este posibil ca animalul să arate semne ale depresiei. Dacă vă cunoașteți bine animalul veți putea lua măsuri prompte atunci când semnalați primele indicii ale unei probleme psihice. Pentru a îngriji un animal șchiop este nevoie de foarte multă răbdare și abnegație.

Cu o situație mai delicată se întâlnesc cei cu animale paralizate de la mijloc în jos. Paralizia poate afecta și organele interne, mai ales vezica urinară și rinichii. Proprietarii acestor animale trebuie să urmărească permanent starea de sănătate a patrupedului și să meargă cu acesta la controale medicale periodice.

Pentru unele persoane poate fi sfâșietor să-și vadă animalele ajungând în situația de a pierde capacitatea să-și folosească unul sau mai multe picioare. Trebuie să fiți conștienți că modul în care animalul reușește să treacă peste acest handicap locomotor ține foarte mult de îngrijirea, atenția și atașamentul pe care i le arătați.

Mihail Grigore