Vacanțele noastre pot fi pentru câine o sursă de stres și neplăceri – de foarte multe ori cei care adoptă un câine nu iau în considerare problema „soluțiilor pentru vacanță”. Astfel, în cazul în care problema nu își găsește o rezolvare rapidă și comodă, foarte mulți posesori de câini recurg la o soluție ingrată – abandonul animalului.
Cum putem evita așa ceva? Pentru că, din punctul nostru de vedere, al iubitorilor de animalutze de casă, abandonul nu este o soluție, dimpotrivă.
Întâi și întâi, problema vacanței trebuie să fie luată în considerare încă înainte de adopția unui câine. Trebuie în primul rând stabilit dacă vom dori să luăm câinele cu noi în vacanță sau dacă vom apela la ajutorul unui prieten iubitor de animale și de încredere, care să aibă grijă de câine în perioada în care suntem plecați
Dacă ne hotărâm că vom lua câinele cu noi, trebuie să ținem cont de faptul că majoritatea locațiilor în care alegem să ne petrecem vacanța interzic accesul câinilor și, în foarte multe cazuri, este foarte greu de găsit o locație (hotel, pensiune, gazdă) care să vă permită un astfel de „lux”. Există însă, anumite astfel de locații unde accesul câinilor este permis contra cost (de obicei contravaloarea unui loc pentru „o jumătate” de persoană, dar suma poate fi și mai mare). Prin urmare, trebuie să ne procurăm din timp o listă cu aceste locații „permisive” și să ne asigurăm înainte de a rezerva locuri sau înainte de a pleca din oraș că disponibilitatea de a primi turiști cu câini este valabilă.
În același timp, orice călătorie implică utilizarea mijloacelor de transport. Dacă suntem nevoiți să călătorim cu trenul sau cu autobuzul, mai ales în cazul în care avem un câine de talie mare, transportul devine o reală problemă. Câinii de talie mică pot fi ținuți în brațe și în general nu incomodează persoanele din jur; câinii de talie mare însă, ocupă mult spațiu, anumite rase trebuie prin lege să poarte botniță (ceea ce pentru un drum de câteva minute nu ar fi o mare problemă, dar în cazul unei călătorii de câteva ore este inacceptabil) și în general trebuie lăsați în… vagonul de bagaje!!! Ceea ce, trebuie să recunoaștem, nu este nicidecum plăcut pentru câine.
Dar, dacă avem mașină personală, transportul nu mai constituie o problemă, mai ales că, în general, câinilor le place să călătorească cu mașina.
Chiar și în situația în care am luat decizia de a lua câinele cu noi în vacanță, (adică am rezolvat și problema transportului, și cea a cazării) este bine să avem și un „plan B” pentru cazul în care totuși va trebui să lăsăm câinele acasă. Soluția „îl las la un prieten” nu este totuși dintre cele mai fericite, cu excepția cazurilor în care prietenul respectiv este un obișnuit al casei, de acord și în principiu și în practică să aibă grijă de câine și pe care câinele îl va cunoaște foarte bine. Mutarea câinelui din mediul sau este foarte stresantă în sine; în plus, faptul că stăpânii „dispar” câteva zile nu este înțeles ca fiind ceva temporar-câinele va avea impresia că este abandonat și ar putea, pe lângă clasicul refuz de hrană, să devină agresiv sau să încerce să fugă de la „stăpânul provizoriu”.
O soluție mai puțin stresantă pentru câine este aceea de „a-la aduce pe Mahomed la munte”: prietenul care își asumă grija câinelui pe perioadă vacanței noastre să vină să stea cu câinele. Reversul medaliei există-dacă animalul este și de talie mare, și dominant, ar putea interpreta gestul că pe o intruziune nedorită în teritoriul sau și ar putea deveni agresiv.
De aceea, este bine ca, încă de mic, câinele să fie socializat și să i se reprime cu blândețe orice manifestare agresivă, atât față de oameni (adulți și mai ales copii) cât și față de alte animale (de aceeași specie sau nu). În plus, este bine să fie obișnuit cu plecări (mai de durată sau mai scurte) ale stăpânilor, pentru a evita atât situația refuzului de hrană cât și a agresivității generate de stresul dispariției stăpânilor.