Familia se mărește cu un nou membru mititel și neajutorat? Un prilej de minunată bucurie, care îi va reuni curând pe toți ai casei în jurul unui pătuț de copil. Chiar… pe toți?
„Parcă aveați și un câine pe aici?!”-întreabă vecina, ușor contrariată-câinele care altă dată o întâmpina la ușă nu se vede pe nicăieri. „Aaaaa-spune proaspăta mămica-păi nu puteam să păstrăm câinele… l-a dus soțul la țară… știți, e periculos pentru copil, are microbi… dacă îl mușcă? Și, oricum, nu mai avea nimeni timp de el. La țară are curte, stă afară, o să-i fie foarte bine.”
Îți sună cunoscut? Ce scuză bună și-a găsit familia respectivă pentru a-și abandona câinele! Probabil că și medicul a sfătuit-o să facă așa, probabil și câteva prietene sfătoase care „au auzit ele” de tot felul de boli cu nume complicate pe care le transmite câinele copilului!
Este adevărat, câinele poartă cu el microbi- dar micuțul nu are de ce să se teamă de ei, dacă igiena din camera care îi este destinată este strictă și accesul câinelui acolo nu este permis! Iar când va crește, micuțul va învăța, ca orice pui de om, să se spele pe mâini și să nu lase câinele să-l lingă pe față!
Este foarte adevărat – câinele ar putea deveni gelos pe micuț, care îi face „concurență” și beneficiază de întreaga atenție a familiei! Dar dacă cei din casă își vor găsi câte puțin timp și pentru câine și îi vor arăta în continuare că îl iubesc, el se va obișnui cu prezența noului „puiuț din haită” și va deveni cel mai de încredere partener de joacă al acestuia!
Este la fel de adevărat că un copil înseamnă supraveghere continuă și timp puțin rămas pentru „altele”. Cu toate astea, un câine nu e foarte pretențios-este suficient să-i spui ceva drăguț în drumul dintre pătuțul copilului și bucătărie, unde se încălzește laptele. Îi este de ajuns să-l mângâi pe urechi înainte să te speli-oricum-pe mâini. Poți să-l lași să asculte și el povestea pe care i-o citești puiului de om și să-l și privești din când în când, să știe că citești și pentru el.
Gândește-te la bucuria pe care ai simțit-o atunci când cățelul tău-un ghemotoc de blană – a intrat în viața ta. Dacă ai fi avut un copil atunci… ai fi dat copilul? Ai zis cumva că nu e același lucru? Așa este. Pentru câine despărțirea de stăpân este o tragedie pe care nu o înțelege, dar pe care o trăiește cu o intensitate copleșitoare. Tu și familia ta sunteți familia lui-centrul întregului mic univers în care trăiește. Imaginează-ți că te-ar lua cineva, te-ar smulge, fără să știi ce ți se întâmplă, dintre cei pe care îi iubești și te-ar duce într-un loc necunoscut, cu alte reguli, departe de ai tăi și fără să întrevezi vreo posibilitate de a-i revedea!
Este o realitate și faptul că decizia corectă, aceea de a păstra cățelul, este încărcată de responsabilitate; cu ajutorul unor reguli elementare însă, pe care oricum va trebui să le respectați, copilul va crește sănătos iar câinele își va păstra statutul de membru al familiei:
PRIMELE LUNI
- accesul câinelui în camera copilului este interzis – aceasta este destul de ușor de făcut-ușa se ține închisă (ceea ce oricum este recomandabil) și încercările câinelui de a intra vor fi reprimate cu blândețe; în timp câinele va învăța că pur și simplu nu are voie să intre acolo.
- înainte de a intra în camera copilului toți membrii familiei se vor spăla obligatoriu pe mâini – acest lucru trebuie oricum făcut, cu sau fără câine; în acest fel se elimină orice posibilitate de transmitere a microbilor luați de pe blană sau din saliva câinelui;
DUPĂ 1 AN
- copilul și câinele nu vor rămâne sub nici o formă nesupravegheați în aceeași încăpere – aceasta măsură este absolut necesară deoarece unul dintre cei doi poate avea de suferit-fie că micuțul, dornic să descopere lumea, îi poate face un rău involuntar câinelui, fie că patrupedul îl poate mușca; oricum supravegheați copilul-vă va fi tuturor la îndemână să supravegheați și câinele!
- copilul va fi spălat pe mânuțe de fiecare dată când atinge câinele – este o măsură care trebuie aplicată și atunci când copilul pune mânuțele pe jos!
- copilul nu va fi lăsat să tragă câinele de urechi sau de coadă – chiar dacă după atâta timp câinele a priceput că puiul de om este un membru foarte important al familiei, nu se știe când poate reacționa la o „acțiune mai dureroasă” a copilului;
- copilul va fi învățat că între jucării și câine este o mare diferență: viața! – până la 4 ani copiii percep câinele ca pe ceva moale, călduț, familiar, care se mișcă;
- dacă are un temperament dominant câinele nu va fi lăsat să asiste la masa copilului – deoarece va avea impresia că îi sunt încălcate drepturile, copilul fiindu-i net inferior ca forță fizică.
CONFORM STUDIILOR DE SPECIALITATE:
- Un copil care crește cu un animal în casă își dezvoltă un sistem imunitar mai puternic, este mai rezistent la agenți patogeni, este mai puțin predispus la alergii, se îmbolnăvește mai greu și este în general mai sănătos decât ceilalți copii.
- Un copil care crește cu un animal în casă învață să își asume responsabilități, este mai puțin egoist și se adaptează mai bine social decât alți copii. În plus, el nu va avea manifestări violente nici față de animale, nici față de oameni-își va dezvolta o personalitate echilibrată și își va ascuți simțul de observație.
Foto: virginiamol