Nu aveti produse in cosul de cumparaturi
 
Animalutze.com >> Caini >> diverse >> Cand trebuie sa iei o decizie cumplita...

Cand trebuie sa iei o decizie cumplita...

Cand l-ai luat te-ai gandit poate, putin, si la asta... cainele, bunul tau prieten, te va parasi intr-o zi - nu pentru ca ar vrea, nu pentru ca dragostea pe care ti-o poarta s-ar stinge cumva... ci pentru ca timpul lui e mai scurt decat al tau. Iar cand batranetea si boala nu-l mai lasa nici sa se tina pe picioare, caci il dor toate, iar bucuria i-o mai arata doar varful cozii, miscat cu greu, pentru tine, vei sti ca se apropie acel moment de care noua, celor care avem animale si le iubim, ne este atat de teama - despartirea.

Desi este cumplit si dureros, de multe ori decizia de a-i scurta suferinta este singura justa. Nu este usor, dar atunci cand ai luat aceasta hotarare, va trebui sa faci in asa fel incat despartirea sa-i fie usoara, in pace.

         

De multe ori cei aflati in aceasta situatie prefera sa-si duca prietenul la medic si sa i-l incredinteze pentru a face ceea ce este de facut, fara a avea curajul sa-i stea alaturi. Si cainele stie ce se va intampla. Nu stim de unde si cum, dar stie. Nu fa aceasta greseala. Nu-ti parasi prietenul in ultimele lui clipe, chiar daca stii ca te va coplesi durerea. Nu-l supune unor chinuri in plus in drumul pana la medic.

         

Este de preferat ca, odata decizia luata, sa vina medicul acasa - cainele tau va simti ca ceva se intampla, dar nu va fi atat de speriat ca in cazul in care l-ai duce in alta parte. Pregateste-i culcusul ca de obicei si vorbeste-i ca de obicei - incearca sa-ti stapanesti durerea, vei avea timp dupa aceea sa plangi. Stai langa el si fii alaturi pana la sfarsit.

       

Iar daca acest moment este inca departe, incearca sa te gandesti ca fiecare zi in care sunteti impreuna nu trebuie irosita.

Sorina DOBRE
Junior Editor
Animalutze.COM

Daca inevitabilul s-a produs, pastreaza-i vie memoria in cimitirul virtual pentru caini.



trimite prin YM Nota articolului:
         
recomanda unui prieten



Comentarii la acest articol:
utilizator anonim
Solutie
Postat de Anonim pe 18 Iulie 2012, ora 10:05
Stiu ca e dureros s-a iti pierzi cel mai bun prieten. Am avut o catelusa pe care la batranete am dus-o la veterinar si i-am lasat-o lui. Din clipa cand am ajuns acasa am inceput s-a plang. Dar m-am oprit repede pentru ca cineva mi-a dat cadou un pui de caine. Loto are acum 5 ani si este in continuare fericit. M-am ingrozit cand cineva mi-a spus ca daca m-a muscat din agresivitate[ceea ce a facut cand era mai mic,vina mea] trebuie sa-l bat pana il omor. Sper ca acel om s-a nu aiba niciodata un caine.
Vecina mea, o iubitoare de animale a avut un caine care a fost calcat de masina chiar in fata ei. A plans 3 zile, pana a primit un caine nou. Cel mai bun remediu pentru moartea cainelui tau este s-a iei unul nou. Nu se va purta ca cel vechi,dar stii ca sfarsitul unia e inceputul altuia.

utilizator anonim
am plans cu lacrimi siroaie citind aici postarile voastre
Postat de Anonim pe 28 Octombrie 2010, ora 11:57
.. dragii mei, si eu de-a lungul timpul am avut la un moment dat 3 pisicute; pe Andrei, Andreea, Bibi si 2 catelusi, pe Ursu si Bobi. Pe Andrei l-a calcat masina la 4 ani, Andreea si Bibi si Bobi au disparut pe rand fara urma. Ursu mi-a murit langa un rond de trandafiri in centrul orasului la varsta 12 ani. Eu sunt tare si nu mai plang. De trei ani am salvat o catelusa din mainile rele ale unor copii de pe strada care vroiau sa-i franga un piciorus, ea fiind inca un mic ghemotoc de pui. Nu mai am alte animalute decat pe ea. Este tare zglobie si prietenoasa si o cheama Pusa. O iubesc tare mult.

utilizator anonim
prietena mea
Postat de fleancu melinda pe 31 Iulie 2010, ora 16:52
Catelusa mea are 14 ani,si de vreo 2 luni sanatatea ei s-a inrautatit din ce in ce mai mult.am dus-o la veterinar,i-am facut analizecare culmea au iesit bune.Deoarece nu prea mai minca i-am facut perfuzii care sa o poata hrani,antibiotice ptr. ca avea febra,vitamine,deci cred ca tot ce se putea face.Nu mai maninca de vreo 3 saptamini, ii singereaza nasul si ii miroase urina f, rau.Sint distrusa cind ma gindesc ca i se apropie sfirsitul.Nu stiu daca suferinta ii este mare,dar nu am puterea de a lua decizia finala,aceea de a o adormi definitiv.Nu stiu cit poate rezista fara hrana,noi acasa ii dam in continuare ceva antibiotice si vitamine,dar......pe semne ca degeaba.Asi dori un sfat sau o vorba de incurajare ,daca se mai poate face ceva.Eu si 'Lola' asteptam cu drag orice raspuns ne poate oferi cineva,sau macar o mingiiere.

utilizator fara avatar
Yorkshire furat la vatar dornei
Postat de rodalco2003 pe 25 Iulie 2010, ora 22:30
si cand il pierzi(SAU TI-L FURA) durerea este mai mare!daca se duce zici ca asa a vrut DOMNUL!


Pierdut(furat) catel talie mica,yorkshire terrier, cu cip, ham rosu si in tratament (raspunde la numele Bongi), vineri 25 iunie ora 19.30,in VATRA DORNEI, pe varianta ce duce la Brosteni, in zona Depozit Rumin, DCA, Pensiunea Rubynn, pe strada Pinului – Chilia.
Cresc acest catelus de la 4 luni, acum are 6 ani!
Semn particular urechi cazute!
Implor intelegere si ofer recompense. Cine poate da relatii pentru gasirea catelului rog sunati la 0727732731sau E-mail:rodalco2003@yahoo.com

utilizator anonim
ce tristete
Postat de joy21 pe 29 Aprilie 2010, ora 23:46
citind aceste comentarii am inteles de ce niciodata nu am vrut sa mi cumpar un catel desi imi plac f mult.nu as putea suporta despartirea de el.e prea curd.dar uite ca totusi am primit unul,un yorkshire terrier pitic ,e atat de dragutz,e o bucurie pt toti din casa.dar cum sa ma pot gandi ca dupa 10 ani sau mai multi nu va mai fi??????e absolut deprimant si dureros.acume mic are doar 8 luni dar timpul zboara...acum cateva zile era sa l loveasca masina ca mi a scapat in strada si asa de tare m am speriat si am plans,e groaznic...sa pierzi un asemenea prieten.

utilizator fara avatar
mishu
Postat de valitim pe 30 Noiembrie 2009, ora 22:47
acum 3 luni am fost nevoita sa iau aceasta decizie dar am sufletul impacat pt ca l-am tinut in brate pana cand doctorul a zis;''gata'' si abia atunci am inceput sa urlu de durere. te iubesc , mishu

utilizator fara avatar
estecumplit de dureros si trist
Postat de diananetro pe 23 August 2009, ora 23:41
nu vreau sa ma gandesc la aceea yi, desi sunt constienta ca se apropie cu pasi repezi. este o durere cumplita. ii inteleg pe toti care au scris si le transmit sincerele mele condoleante.eu am doi cate. cel mare este un rotweiller si un metis.au zece ani au fost crescuti de mici si chiar se iubesc desi sunt amandoi baieti sunt ca frati.va fi cumplit acel moment. inca odata spun ca nu vreau sa ma gandesc la acel moment.

utilizator anonim
Este chiar ingrozitor
Postat de dobrescu iulia pe 21 Iulie 2009, ora 18:01
Nu credeam ca voi ajunge sa scriu aceste randuri, chiar nici nu mi-a dat prin cap, dar acum doua zile am incercat aceasta cumplita experienta, si este groaznic.
Catelusul meu, un bishonel , NU MAI ESTE.
Am decis asta pentru ca de vreo doua luni starea lui de sanatate se degradase ingrozitor de repede , facuse niste escrescente pe caile respiratorii si se chinuia cumplit sa respire. Am incercat la sfatul medicului lui niste injectii si apoi un tratament cu pastile/ synulox inca doua saptamani, dar nu am vazut nici un rezultatDin contra, era saracutul si mai chinuit fiindca ajunsese sa isi smulga parul de pe botic in incercarea lui de a " scapa" de ceea ce il jena, dar cand respira, scotea niste zgomote de parca sforaia.Am intrebat medicul daca se mai poate spera la vreo schimbare in bine, dar nu exista aceasta sansa. Puteam din punctul meu de vedere sa ma ocup de el in continuare, dar cum eu sunt plecata de acasa 12 ore pe zi, el ar fi stat singur si eu nu l-as fi putut ajuta. Habar nu am daca am luat cea mai buna decizie, dar acum dupa ce am citit pe internet, simt ca innebunesc cand ma gandesc ca l-am dat medicului si nu am avut taria sa stau cu el in ultimele clipe.
Nu cred ca imi voi putea ierta asta niciodata. Am sufletul greu de tot, si nimeni nu ma intelege.

utilizator anonim
S.O.S - Va implor, dati-mi alta solutie.
Postat de farb pe 10 Iunie 2009, ora 02:09
De ceva vreme (4-5 saptamani) iubita mea draga si scumpa nu ma mai asteapta dand din codita. Mai mult de atat, nu se mai poate ridica, face pe ea si din aceasta cauza are niste rani deschise pe solduri pe care i le spal. Pana acum o saptamana ii puneam scutece (Pampers - adult) insa acestea au favorizat agravarea ranilor pana la supurare. Am decis sa nu ii mai pun scutece sperand intr-o ameliorare. Acum au aparut viermi pe rani, pe care ii indepartez cu apa calda si sapun, dupa care aplic o pudra recomandata. Degeaba ... a doua zi apar mai multi si mai dezvoltati. Parca ies din ea ... nu mai stiu ce sa mai fac ... N-o pot lasa sa o manance viermii de vie ... E ingrozitor ... Am cedat nervos ... Piciorusele din spate s-au umflat foarte tare si nici nu prea mai mananca. Azi a mancat totusi niste cremwursti, nu i-a refuzat niciodata.
Va rog sa-mi dati un sfat. Ce ati face daca ati fi in situatia mea? Cum i-ati trata problemele?
O cheama Hera, e boxer si in august face 17 ani.
E batranica mea si o iubesc asa surda cum este.
Ce sa fac? Nu as putea lua decizia ce face subiectul acestui articol, desi medicul mi-a sugerat ca ar fi indicat.

utilizator anonim
cateii
Postat de Anonim pe 11 Aprilie 2009, ora 19:38
ii ador e cv cumplit sa te desparti de uncatel care chiar lai iubit!..sau sa moara e tare trist

utilizator anonim
cumplita decizie...
Postat de Anonim pe 12 Aprilie 2008, ora 09:36
dar decat sa-ti lasi cel mai bun prieten pe mana unui calau de medic, asa cum am patit eu, la Isravet, sa ti-l chinuiasca asa cum se pricepe el mai bine, pentru niste bani nenorociti pe care sa ii stoarca de la tine, prelungindu-i agonia bietului animal nevinovat, mai bine iei tu decizia cand consideri ca nu se mai poate face nimic. Mai sunt si medici veterinari, gen d-nul dr. Diaconescu de la Facult de Med. Veterinara care vede in animale si niste suflete, nu numai o sursa de venit. Imi este foarte greu, acum, dar ma bucur nespus ca am avut ocazia sa-mi descarc un pic sufletul si nu vreau sa credeti ca ii fac reclama gratuita acestui medic (or mai fi si altii), dar pentru faptul ca a recunoscut ca nu mai stie ce este de facut in cazul unui animal care nu mai avea putere sa lupte cu boala care il macina iar tratamentul nu i-a imbunatatit cu nimic situatia si a luat decizia dureroasa si cumplita, ii port tot respectul pe care il merita.

utilizator anonim
ce trist
Postat de Anonim pe 30 Noiembrie 2007, ora 20:35
imi pare rau ca trebuie sa luam fiecare aceasta decizie...eu una nu asi putea asa ceva....

Adauga comentariu la acest articol:
utilizator
email
titlu
comentariu
introduceti textul din imaginea alaturata
vreau sa primesc prin email comentariile la acest album



Abonare newsletter
Asociatia M.A.M.E.
Petitie Vier-Pfoten impotriva fermelor de blana



www.stopfumatul.ro    ip.info.ro   www.e-studio.ro   www.teste-carnet.ro   E-Media CMS    Servicii Web Design   Blog E-Studio