„Bună ziua!
Am pui de cățel, de curte, nu-i de rasă, care cred că nu vede. Pupilele sunt complet albe și au forme neregulate. Se mișcă haotic în comparație cu sora lui care deplasează sigur, direct spre sursă. Au o lună, ce-i drept, dar eu cred că el este orb.
Ce s-ar putea face? Și cât poate trăi un câine orb? Va avea alt fel de comportament, sigur, dar se va putea adapta?
Mulțumesc anticipat!
Cățelul, suntem hotărâți să-l păstrăm, orice ar fi! „
_______________________
Bună ziua,
Din ceea ce descrieți, cățelul are cu siguranță o problemă de vedere, iar posibilele cauze sunt destul de multe.
Câinii orbi, ca și oamenii care sunt obligați să trăiască fără a se folosi de simțul văzului, se adaptează condițiilor și duc o viață aproape normală, mai ales dacă s-au născut nevăzători; în timp, mai ales dacă va beneficia de atenție corespunzătoare și va învăța să aibă încredere în dumneavoastră, câinele se va lăsa ghidat în timpul plimbărilor și va păși cu destulă siguranță. În locurile care îi sunt familiare, câinele orb va învăța locul fiecărui obiect de mobilier și limitele impuse de împrejmuiri, astfel încât se va putea mișca fără probleme în spațiile cunoscute (în casă, în curte, în padocul care îi este destinat) și nu se va mai lovi de nimic decât în cazul în care schimbați decorul sau apar obiecte noi, a căror locație nu este cunoscută câinelui.
Îl puteți ajuta, atunci când este mic, protejându-l de lovituri prin instalarea de căptușeli și sisteme de protecție rotunjite la colțurile obiectelor de mobilier și învățându-l să se orienteze după poziția lesei în timpul plimbărilor, urmându-vă. De asemenea, este bine să îl lăsați să se obișnuiască treptat cu spații din ce în ce mai largi, pornind de la o zonă împrejmuită, mai mică. Dresajul de bază, prin care câinele învață să execute corect și fără întârziere câteva comenzi esențiale, este absolut necesar. Un câine lipsit de simțul văzului se poate accidenta serios dacă, de exemplu, nu reacționează imediat la comandă „Stai!”, dată de stăpânul care a observat că patrupedul sau se îndreaptă în fugă către un obstacol de care se poate lovi.
Nu cedați tentației de a „cocoloși” câinele. Câinii sunt animale adaptabile și, în orice caz, nu își percep starea ca pe un handicap și nici nu suferă pentru că sunt diferiți de restul reprezentanților speciei lor-pur și simplu, învață să trăiască fără văz și se folosesc de celelalte simțuri pe care le au la dispoziție și care, oricum, sunt mult mai dezvoltate decât cele umane; un câine care nu vede se va sluji de miros pentru a analiza obiectele din jurul său, de auz pentru a sesiza apropierea oamenilor sau a altor animale și de simțul tactil pentru a ști unde să pășească și unde să se oprească. În schimb, dacă veți face greșeala să îl tratați preferențial, câinele în primul rând nu va ști din ce motiv o faceți și va percepe acțiunile dumneavoastră ca pe demonstrații de subordonare, ceea ce va duce la dezvoltarea, în timp, unui comportament dominant și, în consecință, va fi dificil de stăpânit. Țineți minte că un comportament exemplar este esențial pentru câine, mai ales în situația în care este lipsit de unul dintre simțuri.
În orice caz, întrucât nimeni nu vă poate da un diagnostic și cu atât mai mult un pronostic medical dintr-o simplă descriere, vă recomandăm o vizită la un medic veterinar; acesta va consulta cățelul și vă va spune în ce măsură situația se poate remedia prin aplicarea unui eventual tratament.
În concluzie:
- duceți cățelul la veterinar pentru un consult;
- învățați-l să vă urmeze în lesă;
- protejați-l de mobilierul cu colțuri ascuțite și eliminați obstacolele de care se poate lovi;
- începeți dresajul de bază și eventual consultați în specialist;
- nu tratați câinele preferențial și nici nu-l răsfățați
Multă sănătate!