Colega de apartament nu vrea pisică

”Am o pisicuță birmaneză, care are 1 an. A crescut la apartament. Momentan locuiesc cu o prietenă, cu chirie. Prietena nu suportă pisicile. Aveam discuții în fiecare zi din cauza pisicuței (ba că lasă păr, ba că se urcă în pat…). Am hotărât să o duc la niște rude la țară.

Problema este că sunt fără ea de 3 zile, dar nu mai rezist. Plâng non-stop după ea. Nu mi-am imaginat că o să-mi fie așa de greu. Credeți că o să se acomodeze la țară? Cât o să dureze acomodarea? Pentru că momentan nu lasă pe nimeni să pună mână pe ea și e deprimată.

Credeți că în felul acesta o chinui? Ar trebui să o aduc înapoi lângă mine? Aștept un sfat, va rog mult.”

_______________________________

Vă recomand serios să schimbați… prietena. Persoana cu care stați în chirie este departe de acest statut. Prietenia implică înțelegere și compromis, iar sacrificiul pe care l-ați făcut este mult prea mare față de disconfortul colegei de cameră cu privire la urcatul pisicii în pat și la părul care, după perioada de năpârlire și cu bunăvoință de a aspira casa zilnic, nu are de ce să constituie o problemă insurmontabilă.

Căutați alt loc unde puteți sta în chirie sau găsiți o altă persoană cu care să stați, o persoană care iubește animalele și care va respectă pe dumneavoastră. O „prietenă” care va cere să renunțați la pisica pe care o aveți de un an, crescută în apartament, extrem de greu de adaptat condițiilor de la țară, este o persoană egoistă, superficială, căreia nu îi pasă nici de durerea despărțirii de animăluțul pe care l-ați crescut, nici de riscurile pe care le presupune expedierea pisicii la țară. Locul pisicii este lângă dumneavoastră. O prietenă adevărată ar fi trebuit să înțeleagă că vă iubiți pisica pe ați crescut-o și care a devenit practic un membru al familiei dumneavoastră. Ar fi trebuit să realizeze că nu este adaptabilă în alt mediu decât cel cu care s-a obișnuit și că, în schimbul unui mic element de confort personal, vă cere să faceți un sacrificiu mult prea mare, care nu se face. Gândiți-vă ce ați fi făcut dacă în locul pisicii era un copil-în mod cert ați fi căutat soluția să vă mutați, în niciun caz nu ați fi dat copilul la un orfelinat. Situația este oarecum similară-pisica de apartament, oricât de bune condiții ar avea la țară, nu vă are aproape; normal că este deprimată, dezorientată și înspăimântată. Normal că nu are încredere în nimeni să o atingă, pentru că se simte abandonată. Nu știe cine îi sunt prietenii și cine îi sunt dușmanii, pentru că este într-un alt mediu decât cel familiar ei.

Așadar, evaluați toate posibilitățile și faceți tot posibilul să vă recuperați pisica.

Messa
Editor In Chief
Animalutze.COM 

Leave a Reply