Peștele de acvariu cu coada în formă de spadă
Xiphophorus Helleri (Xifo, Xipho), peștele de acvariu cu coada în formă de spadă, face parte din familia Poeciliidae, ordinul Cyprinodontiforme, ca și Poecilia reticulata (Guppy), Molienisia sphenops (Molly) și Xiphophorus maculatus (Platy) și este nepretențios, extrem de adaptabil și rezistent, fiind foarte potrivit pentru acvariștii începători. Datorită coloritului foarte variat existent în cadrul speciei și hibrizilor săi, Xipho este un pește decorativ și, datorită temperamentului prietenos, poate fi cu ușurință alăturat altor specii (dar atenție, nu cu toate) în același acvariu.
Originea speciei
Originar din nordul Americii de Sud și Centrală, acest pește de acvariu este obișnuit cu temperaturi de 22-26°C (unele surse menționând 18-28°C), așadar, pentru a-i ține în condiții optime și pentru a-i menține alerți și sănătoși, este absolut necesară instalarea în acvariu a unui dispozitiv de încălzire a apei cu termostat și a unui termometru, fixat în zona mediană a acvariului, pentru a putea ajusta și verifica temperatura apei în orice moment. Preferă un mediu ușor bazic, cu PH 7.0 până la 8.3 și o duritate a apei de 12-30° dGH. De asemenea, mulți acvariști adaugă în acvariile cu xipho, guppy, molly și platy și câte o linguriță de sare neiodata la fiecare 10 litri de apa, deși în extremis xipho se adaptează și la acvarii cu apă dulce.
Caracteristici
Acvariul potrivit pentru Xiphophorus Helleri este bine să fie de capacitate mare, întrucât sunt pești care preferă să înoate în spații largi și, în cazul în care nu au loc suficient (situația care apare și în cazul în care acvariile de capacitate mare sunt suprapopulate), nu cresc la dimensiunile obișnuite (8-14 cm), rămânând mici. De asemenea, în acvariile suprapopulate este dificil de menținut echilibrul chimic atât de necesar peștilor, datorită acumulărilor de fecale care se descompun și cărora filtrele nu le pot face față corespunzător iar peștii sunt predispuși la îmbolnăviri (paraziți, fungi, bacterii) care pot lua rapid proporții epidemice.
Astfel, este recomandabil ca un pește să aibă disponibili cca 6 litri de apă, dar nu mai puțin de 5. Așadar, pentru 10 xipho este, de exemplu, necesar un acvariu de cel puțin 50 de litri, ideal peste 60. Când vă cumpărați acvariul în care intenționați să puneți xipho, țineți cont și de faptul că ei se vor înmulți în captivitate și că probabil veți păstra cel puțin o parte din pui în acvariu, care vor crește și vor avea nevoie de acel „spațiu personal” corespunzător, de cca 6 litri de apă; prin urmare, este de preferat să luați un acvariu mai mare, decât un acvariu care curând s-ar putea dovedi neîncăpător. De asemenea, întrucât xipho sunt pești cunoscuți pentru plăcerea de a face salturi afară din apă, pentru a preveni pierderea lor din acvariu, este recomandabil să vă procurați un recipient acoperit.
Reproducere
Xiphophorus Helleri se înmulțesc foarte ușor în captivitate; femelele cresc mai mari decât masculii, iar aceștia se deosebesc de femele prin faptul că au partea inferioară a cozii alungită, în formă de spadă, și pe burtă, în locul unde s-ar fi aflat în mod normal înotătoare, au organul copulator, cilindric, translucid, la adulți ajungând la cca 1 cm lungime, numit gonopodiu. S-a observat că unele femele de Xiphophorus Helleri își pot aparent schimba sexul, transformându-se în masculi (apar modificări la înotătoarea anală, care se transformă într-un pseudogonopodiu și se lungește partea inferioară a cozii); în această situație, este vorba fie de masculi care se maturizează mai greu (uneori chiar și în jurul vârstei de un an și mai târziu), fie de femele aflate într-un acvariu cu prea puțini masculi, care pot exhiba comportamente sexuale masculine dar care, din câte s-a observat, nu pot totuși să procreeze.
Masculii sunt foarte dornici să se împerecheze cu femelele și le urmăresc peste tot în acvariu, așadar este recomandabil ca la un mascul să existe cel puțin 5, 6 femele; în caz contrar, femelele aflate în număr insuficient sunt de-a dreptul „hărțuite” de mascul, devin stresate, nu se hrănesc și nu se odihnesc corespunzător și se pot îmbolnăvi.
Xiphophorus Helleri sunt pești ovovivipari, ceea ce înseamnă că fecundarea se produce în interiorul corpului femelelor, care nu depun icre ci „nasc” pui vii, după 6 săptămâni de la fecundare. Ca orice pește vivipar însă, femelele, dar și ceilalți xipho din acvariu, au tendința de a mânca puii de îndată ce se nasc, așadar este necesar ca acvaristul să ia câteva măsuri speciale când așteaptă pui de la o femelă xipho. Femela care urmează să nască se instalează așadar într-un acvariu special amenajat, având în partea superioară un bazinet prevăzut cu orificii în partea inferioară, suficient de mari pentru a permite trecerea puilor către nivelul inferior, unde se află în siguranță. În momentul expulziei puii sunt „ghemuiți”, având aspectul unor mici sfere, și sunt mai grei decât apa, căzând imediat către fundul acvariului prin orificiile bazinetului; ajunși la fundul apei își pierd aspectul sferoid, se „întind” și încep imediat să înoate și să caute hrană. În acvariile plantate, în cazul în care plantele sunt dese, naturale și ocupă o suprafața suficientă și dacă acvaristul nu intenționează să salveze toți puii, nou-născuții au șanse de supraviețuire și fără aceste măsuri speciale, pentru că se pot ascunde între plante, unde peștii adulți nu pot ajunge, și se hrănesc cu praful fin rezultat din granulele de mâncare cu care sunt în mod normal hrăniți adulții, precum și cu algele microscopice care cresc pe plante. Puii de xipho nou-născuți sunt mici dar vizibili cu ochiul liber (6-9 mm), au corpul și coada translucide, capul este vizibil mai mare decât corpul și se poate observa imediat datorită prezenței ochilor punctiformi de culoare închisă.
O femelă de Xiphophorus Helleri poate da naștere la câteva zeci de pui la o naștere; primiparele (femelele care nasc pentru prima dată) fac mai puțini pui.