Controverse privind vârstă optimă pentru castrare există de multă vreme în rândul medicilor veterinari, al crescătorilor sau persoanelor care dețin animale de companie, în special câini.
Acest subiect a fost și este în continuare frecvent dezbătut și în cadrul conferințelor veterinare internațional. De aceea ne propunem să punctăm și noi câteva aspecte pe această temă, în speranța clarificării subiectului.
Iată câteva explicații în acest sens oferite de Dr. Dragoș Scarlet, Diplomat ECAR (Colegiul European pentru Reproducție Animală), medic specialist în cadrul Clinicii de Obstetrică, Ginecologie și Andrologie, Universitatea de Medicină Veterinară Viena:
Prin urmare, cât de devreme este ‘’prea devreme’’?
Există câteva amănunte ‘’fierbinți’’ care trebuie luate în considerare când vine vorba despre castrarea timpurie, la o vârstă prepubertară: pe o parte suprapopularea, pe de altă parte afecțiuni medicale precum: incontinență urinară, vaginită juvenilă, tumorile mamare, cancerul de prostată, osteosarcomul, și nu în ultimul rând unele probleme/modificări de comportament.
De reținut însă faptul că educația și informarea corectă a proprietarilor în acest domeniu poate contribui semnificativ la managementul acestor probleme.
În Statele Unite ale Americii, spre exemplu, majoritatea veterinarilor (peste 70%), recomandă clienților castrarea tuturor câinilor. Vârsta considerată optimă pentru castrarea câinilor din adăposturi este de 3 luni, iar pentru cei ai proprietarilor, 5 luni, indiferent de sex.
Principalele motive pentru medicii veterinari optează pentru castrarea timpurie, prepubertară, sunt reprezentate de controlul populației (89%), ușurința operației la această vârstă (78%), precum și recuperare postoperatorie mai rapidă (44%). Principalele temeri legate de castrarea prepubertară sunt reprezentate de riscurile asociate anesteziei (63%) sau alte complicații/probleme medicale (47%).
Astfel, în Statele Unite ale Americii, castrarea se efectuează în general înainte de vârsta de 6 luni, iar aproape 50% dintre medicii veterinari chestionați în cadrul unui studiu pledează pentru castrarea între 8 și 14 săptămâni. Conform unui alt studiu realizat în anul 1997, castrarea înaintea vârstei de 23 săptămâni presupune mai puține complicații perioperative decât după vârsta de 23 săptămâni.
Prin comparație, medicii veterinari din Australia recomandă castrarea după vârsta de 6 luni, în timp ce în unele țări precum Norvegia, castrarea de rutină fără indicație medicală este strict interzisă.
În urmă acestor controverse, AVMA (American Veterinary Medical Association) a hotărât nu cu mult timp în urmă să recomande ca decizia privind sterilizarea unui animal să fie luată de medicul practician, în funcție de particularitățile fiecărui animal.
Să analizăm însă acest aspect: care ar fi riscurile, respectiv avantajele castrării timpurii, prepubertare?
Printre inconvenientele castrării timpurii, prepubertare, la femelă se număra: vulvă juvenilă, dermatita perivulvară, vaginită și sau cistită cronică, sau apariția incontinenței urinare.
Altă problemă frecvent întâlnită este reprezentată de procentul crescut al pacienților cu displazie de șold.
De asemenea, pot apărea în urma castrării timpurii modificări de comportament, precum fobii la auzul anumitor sunete sau chiar intensificarea comportamentului sexual.
Există însă și avantaje în cazul castrării timpurii, prepubertare: risc scăzut de obezitate, depășirea cu ușurință a stresului de înțărcare, reducerea eliminării spontane de urină/fecale în cazul în care animalul se sperie.
Problemele care pot apărea în urma unei intervenții premature
Vulvă juvenilă, ca urmare a castrării timpurii, împiedică eliminarea completă a urinei și a secrețiilor vaginale, produce iritații locale și predispune la infecții bacteriene, ulcerații, scurgerea urinii ‘’în picătură’’, urovaginite. Semnele clinice se traduc prin apariția dermatitei perivulvare, polakisurie, animalul se linge frecvent în regiunea vulvară. De asemenea pot apărea infecții cronice ale tractului urinar.
Această condiție se poate rezolva doar prin intervenția chirurgicală numită episioplastie.
Incontinență urinară apare la 5-20% dintre femelele castrate și reprezintă în 10-20% din cazuri un motiv frecvent de dezacord/neînțelegere în familiile proprietarilor afectați.
Există numeroase controverse legate de asocierea incontinenței urinare cu vârsta la care s-a realizat castrarea. Acest aspect este îngreunat de faptul că durata până la apariția incontinenței urinare după castrare, este în medie 4 ani.
Incontinența urinară poate fi tratată medicamentos sau chirurgical, medicul veterinar stabilind protocolul terapeutic, în funcție de fiecare caz.
Tumorile mamare, o altă complicație posibil legată de vârsta de castrare – fiind cunoscută ideea conform căreia castrarea reduce riscul apariției tumorilor, dar nefiind fundamentată suficient de studiile efectuate până în prezent.
Câteva date concrete în cazul unor rase cunoscute de câine:
Ciobănesc german:
Afecțiuni ale articulațiilor:
-
-
- 7% masculi și 5% femele, la animale necastrate
- 21% masculi și 16% femele, la animalele castrate înaintea vârstei de 1 an
-
Cancer mamar:
-
-
- 4% femele necastrate
- Mai puțin de 1% femele castrate înainte de 1 an
-
Incontinență urinară:
-
-
- Nediagnosticată la femele necastrate
- 7% femele castrate înainte de 1 an
-
Golden Retriever
Afecțiuni ale articulațiilor:
-
-
- Displazie de șold: 10% la masculi castrați timpuriu, 5% la cei necastrați
- Ruptura ligamentului cruciat cranial: nediagnosticată la câini necastrați, afectează 5% masculi și 8% femele castrate timpuriu;
- Limfosarcom: 10% masculi castrați timpuriu, 3% la cei necastrați
- Mastocitom: nediagnosticat la femele necastrate, 6% la cele castrate după vârsta de 1 an.
-
Prin urmare… castrăm sau nu?
DA, cu siguranță, în următoarele cazuri:
-
- pseudogestatie cu semnele gestației bine exprimate; lactație și inflamarea glandei mamare;
- prolaps vaginal repetat (indus de estrogen în fază de proestru) – castrarea poate preveni reapariția prolapsului, femelele respective trebuind excluse oricum din programul de reproducție.
- ciclu estral neregulat;
- hiperplazie endometrială glandulo-chistica;
- chisturi ovariene;
- epilepsie, diabet zaharat, demodicoza, disfuncții tiroidiene – toate acestea devin acute în timpul estrului.
În concluzie, în ceea ce privește vârsta potrivită pentru castrare, trebuie reținute următoarele aspecte:
-
- Fiecare animal trebuie tratat/evaluat individual
- Este obligatorie efectuarea unui examen andrologic/ginecologic complet înaintea castrării;
- Evitarea castrării timpurii la unele rase predispuse la probleme medicale de genul celor menționate mai sus (ex. boxer, ciobănesc german, golden retriever, irish setter, etc.)
Interviu realizat pentru Animalutze.COM de Dr. Gabriela Bagrinovschi-Scarlet
Imagine: David Mark / Pixabay