Temperamentul submisiv este ușor de recunoscut la câinele adult, deoarece acesta se va manifesta în consecință, adoptând posturi submisive față de stăpâni, cei pe care îi consideră a fi mai sus în „ierarhia socială a haitei” și față de animalele care manifestă tendințe dominante. La pui, primele semne sunt faptul că acesta urmează omul care îl cheamă, se răstoarnă singur pe spate, cu burtica în sus, când este mângâiat, fără a se zbate sau a încerca să muște. De asemenea, în timpul jocului, cu o persoană sau cu frații lui, adoptă o postură în care pare mai mic (pe burtă, cu urechile ușor lăsate sau cu partea din față și labele lipite de sol și partea posterioară în sus) și de multe ori își expune burtica sau stă pe spate cu coada între picioare.
Nu vom confunda temperamentul submisiv cu comportamentul submisiv afișat de câine față de stăpân, pe care îl recunoaște, prin educația primită și atitudinea fermă a acestuia, ca lider alfa-un câine cu temperament dominant se manifestă adesea submisiv față de stăpânul sau și dominant față de alte persoane sau animale. Un câine cu temperament submisiv se manifestă în consecință față de majoritatea celor cu care interacționează, oameni sau animale.
Dacă aveți un câine cu temperament submisiv ați observat, desigur, felul în care reacționează câinele când se apropie cineva de el – în așteptarea mângâierii sau pentru a-și exprima supunerea în cazul în care se așteaptă la o „corecție” (verbală sau fizică), un câine cu temperament submisiv va adopta întâi o postură de supunere, așezându-se în așa fel încât să pară cât mai mic, va lasă urechile pe spate iar expresia feței va fi una rugătoare. Dacă apropierea este mai mare și contactul fizic este inerent, câinele se va răsuci pe spate, cu picioarele în sus, expunându-și complet cea mai sensibilă zonă a corpului-burta, în postura în care este vizibil cel mai lipsit de apărare, pentru a-și exprima supunerea totală; dacă se așteaptă la o mângâiere, va da ușor din vârful cozii; dacă se așteaptă la o corecție, coada se va curba între picioare, peste zona genitală.
Un câine cu temperament submisiv va evita contactul cu ochii persoanei sau animalului cu care interacționează, preferând să își țină urechile ușor date pe spate și coada cât mai coborâtă, aproape între picioare.
Unele manifestări submisive pot fi foarte neplăcute pentru stăpân; astfel, câinele submisiv poate urina de frică, în cazul în care se așteaptă să fie pedepsit sau certat sau în cazul în care interacționează cu un animal mai mare, agresiv sau cu temperament vădit dominant, dar și de bucurie – la vederea stăpânului, de exemplu-în orice loc se găsește, fără să țină cont de educația primită în acest sens. În general, aceste manifestări nu pot fi remediate decât prin evitarea pe cât posibil a factorilor care generează reacția respectivă a câinelui, cu multă răbdare și afecțiune din partea stăpânului.
Dacă aveți copii mici și aveți intenția de a adopta un câine, cel mai indicat este să alegeți o rasă cu potențial submisiv sau echilbrat, evitând rasele cunoscute pentru preponderența reprezentanților lor dominanți (Rottweiler, Schnauzer, Dobermann, Ciobănesc German etc.) și să vă asigurați că ați testat puiul înainte de a-l achiziționa, pentru a descoperi eventuale tendințe agresive sau dominante.
Facem această recomandare, deoarece un câine cu temperament submisiv va fi arareori posesiv în ceea ce privește vasul cu mâncare, jucăria preferată sau locul de pe canapea și nu se va manifesta agresiv în încercarea de a și le apăra. De obicei, un astfel de câine cedează în fața oricărui potențial pretendent la mâncarea, jucăria sau locul sau, preferând să se îndepărteze, cu o poziție a corpului curbată, urechile ușor date pe spate și uneori cu coada între picioare, de obiectul „disputei”. Astfel, copiii dumneavoastră vor fi în siguranță în preajma câinelui și riscul ca aceștia să fie mușcați sau agresați în vreun fel de către câine este mult diminuat.
Articol de: A.S.