Trei „zone” ale corpului câinelui pot fi cauza mirosului urât (discutăm aici despre mirosurile neplăcute, „nesănătoase”, nu despre mirosul specific de „câine”, al animalului sănătos și curat):
-
Urechile
În cazul în care igiena acestora nu este corespunzătoare, pe suprafața interioară a urechii se depune cerumen în exces; la animalul îngrijit, sănătos, acest cerumen este gălbui, fără miros, prezent în cantitate mică.
La animalul neîngrijit, depunerile de cerumen sunt masive, în timp culoarea gălbuie se modifică, secreția devenind maronie, urât mirositoare și dacă măsurile corespunzătoare de igienă nu sunt luate la timp, animalul se poate îmbolnăvi de catar auricular, o boală greu de tratat datorită zonei sensibile și care poate duce la surditate parțială sau totală.
De asemenea, dacă murdăria din ureche are aspectul zațului de cafea și animalul se scarpină, putem avea de-a face cu râia auriculară, care necesită tratament local zilnic. De aceea (este mai bine să previi decât să tratezi!) igiena urechii trebuie asigurată săptămânal.
-
Gura
La câini caria dentară „primară” practic nu există; în schimb, din cauza acumulărilor de tartru, gingiile se inflamează, necrozează, iar sub dintele sau dinții afectați se adună pungi de puroi-în această fază singura soluție rămâne extracția… Nu vrem să i se întâmple așa ceva câinelui nostru!
Câinii hrăniți cu mâncare uscată în general nu au probleme cu dantura și periajul săptămânal nu este neapărat necesar, deoarece gingiile și dinții se curăță în mod natural când câinele își „ronțăie” mâncarea. În cazul acestor câini, sunt suficiente vizitele regulate la medic (odată cu vaccinările sau deparazitările, sau la orice altă vizită de rutină), pentru verificare și detartraj, în cazul în care este necesar.
O atenție deosebită o vom acorda danturii acelor câini hrăniți cu mâncare semiumedă, umedă, sau gătită în casă, deoarece acest tip de mâncare nu are decât parțial sau deloc proprietățile „abrazive” ale mâncării uscate. În cazul acestora, periajul săptămânal și vizitele regulate la medicul veterinar pentru detartraj sunt o necesitate.
-
Anusul
Mirosul neplăcut al câinelui poate proveni și din zonă anusului (prin lins, animalul răspândește secrețiile și pe blană)-cauza fiind glandele perianale, care se găsesc în această zonă și care servesc câinelui drept „editor de e-mailuri” și „carte de identitate”. Aceste glande secretă o substanță cu miros unic pentru fiecare câine (de aceea câinii, când se întâlnesc, se „miros sub coadă”). În mod normal, aceste glande se videază zilnic în timpul defecării, datorită trecerii materiilor fecale prin rect și care astfel „storc” glandele.
Problema apare în special la câinii de apartament și la cei cu tulburări digestive. Câinii de apartament nu pot defeca în orice moment al zilei; ei „se țin” până în momentul plimbării; astfel, secrețiile se adună și uneori nu se elimină complet, cauzând mirosul neplăcut. Câinii cu probleme digestive (în special diaree și constipație rebelă) nu își videază glandele perianale la intervale regulate sau nu le videază deloc, deoarece consistența slabă a materiilor fecale împiedică „stoarcerea” naturală a acestora.
În cazul în care glandele perianale nu sunt vidate la timp, secrețiile se acumulează și se pot forma abcesele perianale, greu de tratat și foarte dureroase pentru câine, care va evita defecarea și se va constipa. Cerc vicios! Astfel, pentru a preveni problemele, este necesară intervenția medicului veterinar sau a proprietarului (în cazul în care acesta are suficientă experiență) pentru vidarea „artificială” a acestor glande.
Pentru a avea un animal sănătos, recomandăm îngrijirea săptămânală a urechilor și danturii, și vidarea periodică a glandelor perianale. În cazul în care mirosul neplăcut al câinelui tău nu provine din una din cauzele menționate mai sus, îți recomandăm o vizită la medicul veterinar.