Broaștele țestoase sunt animălutze de casă decorative, dar nu sunt foarte ușor de întreținut, pentru că sunt pretențioase în privința spațiului care le este destinat, a temperaturii apei (dacă sunt broaște țestoase de apă, cum se întâlnesc cel mai des în pet-shopurile din România), a hranei și a temperaturii mediului ambiant. În acest articol ne vom ocupă în special de broaștele țestoase de apă.
Câte ceva despre broaștele țestoase în general: nu au dinți, în schimb marginile unghiilor sunt extrem de ascuțite; carapacea este formată din plăci osoase suprapuse și care în timp s-au solidificat; sunt animale cu sânge rece, incapabile să-și regleze singure temperatura corpului; de aceea au nevoie de căldura mediului înconjurător pentru a putea trăi.
Diferența majoră între broaștele țestoasele de uscat și broaștele țestoase de apă este că primele sunt în principiu erbivore, în timp ce suratele lor de apă sunt carnivore. Această nu înseamnă că nu se abat absolut deloc de la hrana pe bază de carne, respectiv vegetale.
La țestoasele de apă, hrana trebuie să fie compusă în proporție de 75% din carne mărunțită sau tocată, (unii crescători utilizează chiar conserve de hrană pentru câini), pește mărunțit etc., iar restul de 25% din vegetale cum ar fi: roșii, spanac tocat, salată.
Câteva aspecte foarte importante privind țestoasele de apă
- temperatura mediului de viață trebuie să se situeze între 20 și 24 grade Celsius;
- dacă temperatură nu este cea optimă, testosele nu pot să mănânce și să digere hrana;
- dacă unei țestoase îi este prea cald, atunci ea stă cu gură deschisă, la suprafața apei; iar dacă îi este frig, mișcările îi sunt încetinite, rigide;
- dacă temperatură apei este cea optimă, broasca țestoasă se va mișca repede, reacționând rapid la orice zgomot sau tulburare a apei;
- apa din acvariul țestoasei trebuie să fie suficient de adâncă pentru ca aceasta să își poată scufunda capul în apă și astfel să poată înghiți mâncarea.
„Locuința” unei țestoase de apă trebuie să îndeplinească mai multe condiții
- să fie un acvariu suficient de mare, care să fie prevăzut și cu un loc uscat unde animalutzul să poată ieși din apă (astfel de „acvarii” se numesc de fapt „acvaterarii”, întrucât sunt compuse din două zone diferite-zona de apa și cea de „uscat”);
- în acvariu trebuie instalată de asemenea o sursă de lumină caldă (un bec, de exemplu), care trebuie lăsat aprins cam 8-10 ore pe zi, ajutând astfel la menținerea unei temperaturi relativ ridicate în acvariu și pentru a încălzi țestoasa atunci când se odihnește;
- apa din acvariu trebuie să aibă o adâncime suficientă astfel încât țestoasă să se poată scufundă în întregime, dar atunci când vrea, să-și poată scoate capul din apă ca să respire;
- în acvariu trebuie instalate două termometre: unul scufundat, care să indice temperatura apei și unul deasupra nivelului apei, care să indice temperatura aerului din acvariu, în apropierea suprafeței apei;
- în camera în care ținem țestoasa, acvariul trebuie plasat în locul în care variațiile de temperatură și nivelul curenților de aer sunt cele mai scăzute, practic în cel mai ferit loc din încăpere.
Aceste noțiuni sunt foarte generale și te pot ajută să-ți faci o idee despre locuința ideală pentru o broasca țestoasă de apă; în curând, vom reveni cu detalii despre amenajarea completă a unui acvaterariu adecvat creșterii broaștelor țestoase de apă.