Potrivit UrDogs.com, Olanda este prima țară care a reușit să eradicheze fenomenul vagabondajului canin. Fără să surprindă pe nimeni dintre cei preocupați de bunăstarea animalelor, metoda care a dat rezultate în cazul Olandei este cea propusă și de asociațiile pentru protecția animalelor din România: prinderea, sterilizarea, vaccinarea, identificarea și returnarea animalelor în teritoriu. Spre deosebire de situația din România, statul olandez a implementat fără ezitare toate aceste măsuri, astfel încât a devenit prima țară care nu mai are maidanezi.
Cum a devenit Olanda o țară fără maidanezi?
Campanii adresate populației
Statul olandez a început să organizeze campanii de educare, conștientizare și sensibilizare a populației cu privire la problematica animalelor fără stăpân și, mai ales, a puilor născuți pe stradă. Iubitorii de animale au fost invitați să se ocupe de căței salvați de pe străzi și mulți dintre acești pui au ajuns până la urmă acasă la cei care s-au ocupat de ei.
Facilitarea accesului persoanelor cu câini
În Olanda foarte rar se găsește vreo casă în care să nu existe cel puțin un câine și olandezii își iau cu ei câinii peste tot. Ei au în general acces în locuri unde în România nu prea se poate veni cu câini decât în situații speciale sau cu telefon în prealabil și acordul expres al gazdei: în restaurante, în hoteluri și pensiuni, în parcuri, pe plaje și chiar și în supermarket.
Sterilizarea și castrarea obligatorii
Una din principalele măsuri luate de Olanda pentru a rezolva problema câinilor fără stăpân a fost să oprească înmulțirea. Astfel, statul olandez a introdus obligativitatea sterilizării și castrării câinilor, și a oferit cetățenilor acest serviciu gratuit.
Legislație dură împotriva abandonului
Când pedeapsa pentru abuz (inclusiv pentru abandon) stabilită prin lege a fost închisoarea de până la 3 ani și amenda penală de ordinul miilor de euro, cetățenii olandezi posesori de câini au început să se gândească de două ori înainte să acționeze ilegal. Cum legea în Olanda, odată intrată în vigoare, se și aplică, a scăzut drastic numărul animalelor abandonate și abuzate.
Facilitarea adopțiilor și taxarea cumpărării câinilor
În urma măsurilor de taxare a cumpărării animalelor din magazine sau de la crescători, cetățenii olandezi s-au văzut nevoiți să plătească ceva și statului, și furnizorului odată cu fiecare câine achiziționat. Aceasta a crescut practic bugetul necesar cumpărării unui câine de rasă, așa că oamenii care doar voiau un câine drăguț au început să aleagă varianta gratuită a adopției. Cei care și-au dorit mult o anumită rasă sau un câine cu valoare de reproducător au fost nevoiți să aloce mai mulți bani – ei ar fi alocat oricum sumele respective, pentru că cei care chiar vor o rasă anume sunt dispuși să facă și eforturile necesare pentru a o obține.