Socializarea este reprezentată de întregul proces prin care puii de câine cunosc lumea din jurul lor și învață să interacționeze cu persoanele și animalele din jur.
Întregul proces de socializare este foarte important, ca orice alt animal câinele este supus unor stimul ( sunete, mirosuri, evenimente, acțiuni etc.) noi și necunoscuți până atunci, dacă procesul nu se realizează în condiții de siguranță și încredere pentru el unul sau mai mulți stimuli îi pot cauza frică și anxietate. Obișnuința este procesul prin care câinele se va obișnui cu fiecare stimul în parte și va reacționa într-un mod firesc și netraumatizat la acel stimul.
Pentru a evita stările de frică și anxietate este obligatoriu ca orice câine să fie supus mai multor stimuli începând de la o vârstă cât mai fragedă, astfel se va obișnui cu ei și nu îi va mai percepe ca și stimuli amenințători.
Experiențele pe care le trăiesc în primele 2 – 4 luni de viața își pun amprenta foarte puternic asupra comportamentului câinelui ca adult. Câinii care nu se socializează suficient în această perioadă pot dezvolta stări patologice de frică și anxietate, aceste stări sunt ireversibile în aceste cazuri.
Genele rasei și ale părinților joacă și ele un rol important în modul în care se dezvoltă câinele, ele trasează linii generale în ceea ce privește comportamentul său. Dacă câinele se trage dintr-o rasă cunoscută ca având probleme de socializare sau din părinți care nu au fost crescuți în condiții propice este nevoie de o atenție mai pronunțată asupra educației și socializării puiului pentru ca acesta să nu dezvolte stări de frică, agresivitate sau panică față de lumea înconjurătoare.
Chiar dacă puiul este vioi și sociabil, asta nu înseamnă că același comportament îl va avea și când va fi adult, pe parcursul maturizării comportamentul sau se poate schimba. Un câine care este crescut fără a intra în contact cu alți oameni decât membri familiei în care crește, cu alte animale sau alte locuri decât spațiul casei, în momentul în care nu va mai fi lângă persoanele cunoscute sau în locurile cunoscute de el foarte bine își va schimba comportamentul putând deveni timid sau la fel de bine poate deveni agresiv.
Socializarea câinelui înseamnă în același timp introducerea lui în locuri noi, alături de oameni și de animale necunoscute cât și starea prin care el devine conștient de locul lui și de identitatea lui, aceste stări sunt specifice și animalelor nu numai oamenilor. Prima perioadă de socializare începe aproximativ la trei săptămâni de la naștere și se termină în jurul vârstei de trei luni. Până în jurul vârstei de trei luni puii au tendința de a fi timizi și fricoși în preajma persoanelor și animalelor necunoscute, aceeași stare apare și mai târziu, în cursul vieții dacă în această perioadă interacțiunea socială nu se dezvoltă.
O altă perioadă importantă este cea cuprinsă între 6 și 8 luni. De obicei după vârsta de 3 – 4 luni puii sunt dați spre adopție, după introducerea în noul cămin interacțiunea cu alți câini și alți oameni trebuie să continue, în această perioadă câinele trebuie să aibă “sesiuni de joaca” cât mai lungi cu alți câini. În această perioadă câinele începe să dezvolte preferințe în ceea ce privește oamenii și animalele cu care interacționează precum și în ceea ce privește locurile preferate din casă.
Înaintea vârstei de 12 luni câinii dezvoltă comportamente anormale când întâlnesc stimuli cu care nu sunt obișnuiți. De exemplu dacă într-o casă unde se află un pui de câine nu există nici un copil, câinele s-ar putea să se sperie când va auzi un copil mic plângând; de aceea stăpânii ar trebui să observe care sunt stimulii lipsă din casă și să încerce să obișnuiască pe cât posibil câinele și cu astfel de stimuli.
O soluție ușoară de a supune câinele la interacțiunea cu noi stimuli fără ca acesta să se sperie este metoda recompensei, de fiecare data cânt interacționează cu un stimul nou, mai întâi încercați să-l liniștiți apoi oferiți-i o recompensă, recompensa care poate fi oferită și de o altă persoană necunoscută, astfel va prinde încredere în ea, dacă de exemplu acea persoană a produs un stimul nou pentru pui ( zgomot de exemplu) și apoi i-a oferit o recompensă câinele va percepe persoana și celălalt stimul ca fiind netraumatizante.
Se știe că un pui care nu a fost vaccinat nu se scoate afară din casă, astfel stimulii externi sunt reduși, nu-l izolați însă în această perioadă, încercați să îi produceți cât mai multe momente în care să interacționeze cu stimuli necunoscuți.
Andreea P.
Senior Editor
Animalutze.COM