Diagnosticarea exactă a bolii unui pește bazată doar pe schimbări de comportament sau fizice ale animalului este imposibilă. Există totuși „semne clinice” care pot fi utile în identificarea unei posibile afecțiuni. Mare parte dintre aceste simptome sunt cauzate de mai multe boli și de aceea examinarea în detaliu și testele medicale sunt esențiale în formularea unui diagnostic exact. Urmează o listă cu unele simptome și problemele de sănătate pe care le pot indică.
Mulți pești din acvariu mor într-un interval de timp scurt fără să existe semne clare ale vreunei boli. Peștii care supraviețuiesc plutesc la suprafața apei sau stau pe fundul acvariului și își pierd ușor echilibrul. Animalele sunt letargice și nu mănâncă. Aceste simptome ar putea indică otrăvirea acută. Apa ar trebui testată pentru diferite substanțe și peștii examinați pentru depistarea infecțiilor bacteriene sau parazitare. Dacă este posibil, examinați peștii morți de curând. Dacă testele sunt negative, schimbați până la 75% din apa acvariului. Trimiteți și mostre de apă pentru teste toxicologice.
Peștii se freacă de obiecte solide, vor încerca să sară din acvariu sau vor sta apatici în curentul de la filtru. Acest comportament indică o formă de iritație a pielii sau a branhiilor. Problema ar putea fi cauzată de un nivel ridicat de amoniac, nitrit sau PH. Modificările bruște ale nivelului de PH al apei pot, de asemenea, să provoace iritații ale pielii peștilor. Trebuie să verificați toți parametrii apei. Iritațiile pot apărea și ca rezultat al prezenței ectoparazitilor, precum trichodina și tetrahymena.
Peștii înoată normal dar par că respiră greu sau gâfâie. Aceste simptome pot indică hipoxia, declanșată de nivelul prea scăzut de oxigen din apă. Măsurați nivelul oxigenului din acvariu și filtre mai ales dimineața, când acesta are cea mai scăzută valoare. Calitatea scăzută a apei poate cauza hiperplazie a branhiilor, producerea de mucus în exces sau un nivel exagerat de nitrit. Verificați nivelurile de amoniac, nitrit și PH. De asemenea, asigurați-vă că acvariul și filtrele sunt curate. Aceleași semne clinice pot indica anemia, dacă branhiile au o culoare palidă.
Pierderea țesutului necrozat afectează de obicei vârful înotătoarelor, dar există cazuri în care se poate observa și o gaură în mijlocul uneia dintre înotătoare. Aspectul unei astfel de afecțiuni variază de la o rană asemănătoare unei mușcături și până la o suprafață care pare sfâșiată. Aproape toate cazurile de pierdere a țesutului putrezit sunt cauzate de stres, frică sau condițiile precare din acvariu. Trebuie să încercați să găsiți cauza stresului, aceasta putând fi infecția cu un parazit, nivelul scăzut de oxigen din apă sau supra-popularea acvariului. Dacă identificați și înlăturați repede sursa de stres peștele își poate reveni fără să fie nevoie de un tratament medicamentos.
Un pește cu probleme ale sistemului digestiv va pluti din când în când la suprafața apei sau va înota foarte mult timp aplecat într-o parte. Descurajați peștii să înoate la suprafața apei când îi hrăniți. Peștii care reușesc să apuce mâncarea aproape de suprafață riscă să înghită și foarte mult aer. De asemenea, hrana va fi mult mai uscată față de momentul în care ar ajunge pe fundul acvariului. Astfel, bucățile de mâncare se vor umfla de la umiditatea din tractul digestiv al peștilor și vor produce blocaje renale.
Mihail Grigore
Foto: Public Domain