Întâlnită mai ales la păsările de curte, precum găini și curci sau la fazani, și mult mai rar la păsările de colivie, râia văroasă poate afecta și papagali. Boala parazitară, ea este provocată de un acaridian din clasa acaridienilor psorici care trăiește la suprafață sau în grosimea epidermului afectând picioarele în zonele lipsite de pene. În cazul papagalilor ea cuprinde și nările și ciocurile acestora.
Femela acestui parazit formează sub solzii epidermici loje, microtunele în care depune larve vii fiind vivipare. În anumite condiții depune și ouă dar nu se știe dacă ele au importanță în perpetuarea speciei. Ciclul biologic al parazitului, care durează 20-26 zile, cuprinde un stadiu larvar și două stadii nimfale.
Cele mai întâlnite îmbolnăviri sunt întâlnite în crescătoriile de păsările, unde animalele sunt supra-aglomerate, însă se pot întâlni cazuri și la păsări izolate provenite din aceste crescătorii. Transmiterea bolii se face prin sol, prin colivii și accesorii murdare, neigenizate sau prin contact direct cu păsări deja bolnave. Râia văroasă se manifestă printr-o dermatită crustoasă, de culoare alb văroasă sau crem. În cazul perușilor, parările de colivie cele mai afectate de această boală, crustele se pot cuprinde și ochii, nările și ciocul formând adevărate peruci, acoperind pielea păsării cu o structură spongioasă și tare.
În ceea ce privește tratamentul, acesta se efectuează la nivel local și se desfășoară în 3 etape. În prima fază, se înmoaie crustele formate cu apă caldă glicerinata sau saponata, sau chiar cu apă distilată sau ceai de mușețel. Operațiunea se poate realiza prin tamponarea locurilor afectate cu tampoane de vată înmuiate în respectivele soluții. Trebuie avută mare grijă la modul în care umblăm cu pasărea deoarece se poate întâmplă ca în urmă prinderii și manipulării îndelungate să survină șocul de prindere, fracturi și chiar moartea.
După ce au fost înmuiate crustele, ele vor fi îndepărtate printr-un raclaj ușor, dar nu foarte profund încât să ajungem la țesutul viu vascularizat. Apoi poate fi aplicat neguvon fie în amestec cu soluții uleioase gen soluție de vitamină A uleioasă fie amestec cu unguente pe bază de lanolină gen osmatim. Dozarea neguvonului trebuie făcută cu mare grijă datorită toxicității acestuia, nedepășind o concentrație de 2 la mie. Întregul procedeu de înmuiere și aplicare a unguentului se va face prin tamponări ale zonelor afectate, operația fiind repetată zilnic până la înmuierea și îndepărtarea tuturor crustelor existențe.
În același timp se va efectua o dezinfecție severă a locului unde stă pasărea incluzând opărirea cuștii și folosirea unui antiparazitant, aruncarea bețelor pe care stă pasărea și montarea unora noi, spălarea cu apă fiartă clocotită a tuturor vaselor de hrană, apă, cuibare. Nu trebuie uitată spălarea mâinilor ori de câte ori intrăm în contact cu pasărea sau cu ustensile coliviei.
Cel mai important lucru, în cazul observării modificărilor specifice la aspectul păsărilor, este consultarea unui medic veterinar, care este singurului în măsură să pună un diagnostic corect și să indice cel mai bun tratament pentru fiecare animal în parte.
Marcella Drăgan
foto: Public Domain