Sistemul imunitar al unui peruș este foarte slab. Fiind o pasăre de dimensiuni mici, orice infecție poate fi fatală pentru peruși. Diareea la peruș nu este o boală în sine, ci simptomul unei boli apărute din cauza virusurilor, bacteriilor, ciupercilor intestinali, boli ale riniciilor, otrăvire etc. La păsările sănătoase, excrementele au partea neagră separată de cea albă (partea urinară). În cazul în care perusul are diaree cele două părți sunt amestecate iar pasărea refuză să mănânce. De obicei tratarea diareei se face cu mei fiert, orez fiert sau ceai de musețel sau de mentă. Un alt tratament foarte bun antidiareic și antibacterian îl reprezintă rămurelele de salcie. Diareea apare de obicei vara, din cauza excesului de apă băută sau din cauza intoxicării cu mâncare stricată. Însă, de cele mai multe ori, diareea este semnul unei boli și se tratează în mod diferit, în funcție de afecțiunea cu care este asociată.
Diareea la peruș poate indica și îmbolnăvirea cu viermele traheal. În acest caz diareea este verzuie și este însoțită de vomitat, probleme cu respirația și depuneri negre-gri pe cioc. Această afecțiune este provocată de parazitul Trichomona gallinae, care se stabilește în gâtul păsării. De obicei sunt afectați perușii cu un sistem imunitar slăbit consecință a lipsei vitaminei A, a stresului sau lipsei de igienă.
Limbricii pot fi o altă problemă de sănătate care poate provoca diaree la peruși. Pe lângă diaree, se observă slăbirea papagalului, lipsa de apetit și chiar viermișori în excremente. Un posibil tratament ar fi hrănirea perușilor cu Oregano sau Papaya, care se pare că împiedică formarea limbricilor.
Psitacoză sau „febra papagalilor” este o boală des întâlnită la peruși și îi poate afecta și pe oameni. Diareea, asociată cu pierdere în greutate, dificultăți respiratorii, penaj zbârlit, scurgeri la ochi, strănut și conjunctivită sunt simptome ale psitacozei. Perușii care intră des în contact cu alte specii de animale sunt predispuși îmbolnăvirii cu psitacoză, având în vedere că această boală este foarte contagioasă. Tratarea acestei afecțiuni se face prin administrarea de antibiotice pe bază de tetraciclină sau derivate, la fiecare 10 zile. Antibioticul poate fi introdus în apă sau în mâncarea perușului iar tratamentul este de durată pentru că bacteria care cauzează psitacoză, denumită „chlamydia psittaci„, poate trăi până la 45 de zile.
Diareea mai poate fi cauzată și de stres, aceste păsări fiind foarte sperioase de orice e nou. În acest caz însă, diareea este de scurtă durată. Atunci când diareea persistă mai mult de 1-2 zile, viața păsării este pusă în pericol din cauza deshidratării, prin pierderea de lichide. De asemenea, prin diaree se elimină și o mare cantitate de de substanțe minerale, care poate duce la un dezechilibru în organismul perușului. Având în vedere sensibilitatea acestor păsări, stăpânii de peruși trebuie să fie foarte atenți cu amicii lor înaripați. Pentru că bolile, în cazul perușilor, avansează rapid, este recomandată, în primul rând, o vizită la medicul veterinar atunci când diareea persistă.
Mihail Grigore
foto: public domain