Perușul este cea mai răspândită specie de papagali în rândul amatorilor cât și printre crescătorii renumiți. Firea activă, frumusețea decorativă și reproducerea relativ ușoară a perușului sunt motivele pentru care aceste păsări sunt atât de răspândite în locuințe din lumea întreagă. Pe cât de drăguți sunt perușii pe atât de vulnerabili sunt în fața diferitelor boli. O minoră infecție poate fi fatală pentru aceste păsări, al căror sistem imunitar este foarte slab. Proprietarii care au mai mulți peruși ar trebui să aibă o colivie de recuperare, pentru că, în cazul în care una din păsări se îmbolnăvește, aceasta să se poată vindecă separată de celelalte păsări.
Afecțiuni pulmonare la peruși
O problemă destul de întâlnită la peruși o reprezintă afecțiunile pulmonare. Aparatul respirator al perușilor, ca și în cazul tuturor păsărilor, este compus din plămâni și saci aerieni, care au roluri în asigurarea rezervei de oxigen necesar în timpul zborului, scăderea densității corporale cât și asigurarea flotabilității. De asemenea, aparatul respirator al perușilor nu are pleura (membrana care învelește plămânii și căptușește fața internă a cutiei toracice). Lipsa pleurei face ca orice traumatism oricât de superficial, și care să fie infectat, în zona toracică să ducă la apariția unor boli care să afecteze aparatul respirator. Cele mai multe afecțiuni pulmonare la peruși sunt produse de bacterii, viruși și chiar fungi.
Deși au ca sursă agenți microbieni foarte diferiți, afecțiunile pulmonare întâlnite la peruși se manifestă în aproximativ aceleași moduri: lipsa vioiciunii și scăderea apetitului. Pasărea stă zgribulită, chiar dacă este cald în cameră și, fie sunetele emise de peruș sunt modificate, fie acesta nu mai cântă deloc. Perușul trebuie ferit de zone în care circulă curenți de aer (se face „curent”), apa de băut trebuie să-i fie vitaminizată iar dacă pasărea stă zgribulită, putem așeza deasupra ei o lampă obișnuită, care să funcționeze că sursă de căldură. Temperatura normală a corpului unui papagal este situată între 40 și 43 de grade Celsius. În cazul în care aceste măsuri de prim ajutor nu îmbunătățesc starea de sănătate a perușului, trebuie consultat în cel mai scurt timp un doctor veterinar.
Una dintre metodele de a diagnostica starea de sănătate a perușilor este verificarea temperaturii păsărilor. Având în vedere că perușilor le place să stea pe degetele sau pe mână proprietarului, acesta din urmă poate evalua temperatura picioarelor prietenului sau înaripat. Temperatura medie a picioarelor unui peruș este de 39 de grade Celsius. „Consultația” care vizează temperatura trebuie făcută atunci când pasărea este calmă și relaxată, altfel rezultatele pot fi înșelătoare.
Dacă picioarele sunt fierbinți atunci temperatura perușului depășește 40 de grade Celsius. Pe timpul verii temperatura perușilor crește, așa că picioarele calde nu trebuie neapărat să îngrijoreze. De asemenea, perușii mai „grăsuți” au picioarele mai calde, acestea nefiind un semn al vreunei afecțiuni. Există și varianta în care perușul să fi suferit un atac de panică. În cazul în care picioarele păsării rămân fierbinți mai mult timp, acest lucru poate indica o infecție, în urmă căreia corpul perușului se supraîncălzește. Netratarea imediată a unei infecții poate duce la moartea. Pe de altă parte, picioarele reci ale perușului pot indica faptul că pasărea este stresată. Dacă episoadele, în care temperatura picioarelor este scăzută, se repetă de mai multe ori pe zi, atunci această situație poate indica probleme ale sistemului cardiovascular.
Mihail Grigore
foto: public domain