Articulațiile genunchilor sunt una din cele mai slabe părți ale corpului în cazul câinilor. Articulațiile genunchilor sunt sensibile, deoarece nu există o porțiune de intersectare a oaselor la nivelul încheieturilor, în schimb cele două oase principale, femurul și tibia sunt legate între ele prin ligamente. Stabilitatea genunchiului este asigurată de două ligamente încrucișate și de două ligamente colaterale. Când unul dintre ligamente se rupe, se ajunge la instabilitatea genunchiului.
Corectarea acestei probleme cere întotdeauna intervenție chirurgicală prin care ligamentul rupt este înlocuit, fie cu un alt ligament prelevat chiar de la câine, fie cu un altul străin.
Câteodată, o ruptură de ligamente încrucișate poate duce și la o ruptură de menisc. Meniscul este acea o parte care constituie genunchiul, el îmbunătățește asamblarea oaselor în genunchi, el echilibrează încărcarea, preia și transmite forțele că ele să nu preseze excentric în genunchi și diminuează frecarea în această articulație atât de importantă. Scoaterea meniscului nu mai este o practică folosită foarte des deoarece se pare că riscul apariției artrozei aste mai mare. În afară de accidentele fizice o cauză a apariției rupturii de ligamente încrucișate este greutatea în exces.
Câinii supraponderali sunt predispuși la ruptura ligamentelor. Ligamentul devine din ce în ce mai slab cu trecerea timpului, din cauza greutății pe care o poartă și la un moment dat se va rupe. Din cauza obezității perioada de refacere după intervenția chirurgicală este mai mare decât în mod normal și astfel în această perioadă când celălalt genunchi este mult mai solicitat există riscul apariției rupturii la el. O dietă echilibrată și adecvată practicată din timp este recomandată, mai ales în cazul câinilor care sunt predispuși, ca rasă sau ereditar, spre îngrășare.
Andreea P.
Senior Editor
Animalutze.COM