Standard FCI nr. 228a
Talia:
- femele 63 – 69 cm
- masculi 68 – 74 cm
Ogarul Afghan are o istorie foarte bogată, primele surse sigure datând din 1813: este vorba de un tablou reprezentând un “Meenah de Jahur” cu arc și săgeți, însoțit de un Afghan. Se pare că descinde din Saluki, și că toate numele Ogarului Persan din secolul XIX (și anume: Câinele de Kaboul, Câinele de Belouchistan, Tăzi) desemnează de fapt Ogarul Afghan.
Pentru că habitatul său originar se întindea de la deșert până la munți, se pare că existau de la bun început două feluri de Ogar Afghan, fiecare din ele adaptată la mediul în care trăia.
Ogarul Afghan de deșert era mai mare, mai ușor și mai elegant, cu roba mai puțin importantă și mătăsoasă. Înrudirea să cu Saluki e ceva mai evidentă. Afghan-ul de la munte era mai îndesat, cu osatură mai puternică, mai mic de statură, cu roba deasă și aproape lânoasă. Ambele tipuri erau adaptate la viața nomadă a stăpânilor lor, și la vânătoarea de vânat mare.
Tazi sau Ogarul Afghan și-a făcut apariția în Europa pentru prima data la sfârșitul sec. XIX și s-a stabilit în Anglia la începutul sec. XX. Primul exemplar a fost prezentat la o expoziție oficială în 1907 și se numea Zardin (originar din provincia Seistan, între Afghanistan și Iran).
Zardin a fost cumpărat de Regina Alexandra și în 1907 Kennel Club-ul a stabilit standardul rasei în funcție de el. Între 1914 și 1918, pe timpul războiului, nu s-a mai importat niciun exemplar.
În 1920, Bell Murray a introdus în Anglia șase Afghani, cei mai mulți provenind din Belouchistan. Ei vor constitui bazele canisei « Bell Murray ». În paralel, Dna Amps a adus în Anglia în 1925 mai mulți Afghani, dintre care unul extrem de frumos (Sîrdar, adus de la regele Amanullah, foarte bine proporționat, dar mai îndesat decât cei ai lui Bell Murray, și cu roba foarte bogată). Dna Amps a ales, ca nume pentru canisă sa, « Ghazni ». Din acel moment, în Anglia au început să se dezvolte două tipuri de Ogari Afghani.
Un Afghan necesită o întreținere specifică și constantă, e foarte important de știut. Întreținerea înseamnă timp și bani, cei care doresc să achiziționeze un Ogar Afghan ar fi bine să discute mai întâi cu un crescător serios care este în stare să le explice pe larg absolut tot ce ține de întreținerea unui Afghan.
Totuși, faptul că Afghanul necesită o întreținere aparte nu trebuie să vă sperie sau să vă îndepărteze de această rasă. Nu uitați că toate momentele pe care le dedicați Afghanului – chiar dacă acestea înseamnă spălare, pieptănare, etc – sunt momente în care simte că sunteți alături de el și cu sufletul, momente de complicitate, și nu o constrângere. Și sunt atât de frumoși când sunt îngrijiți!
Nu este câinele care va aștepta ordine din partea dumneavoastră 100% din timp, este un câine independent, inteligent și mândru. Dar asta nu îl împiedică să fie foarte atașat de stăpân.