Rase de cai – Pursânge Arab

Rasa cailor Pur Sânge Arab își are originile în Orientul Mijlociu și este printre cele mai vechi rase de cai domesticite. De-a lungul secolelor, caii arabi s-au răspândit în restul lumii prin războaie și comerț. Astăzi, aproape orice rasă modernă de cai are în trecutul ei un strămoș „Arab”. Caii din această rasă s-a dezvoltat în deșert și au fost foarte prețuiți de populația nomadă a Beduinilor, care deseori adăposteau animalul în corturile lor. Această relație apropiată a creat o rasă de cai inteligenți și ascultători. Caii Pur Sânge Arab sunt foarte buni în competițiile de anduranță și sunt printre cele mai populare cabaline din lume. Un mit din lumea arabă susține că Mohamed și-a ales caii în funcție de curaj și loialitate. Astfel, aflându-se în deșert alături de caii săi, profetul a zărit o oază și a dat drumul cailor să se adape. Înainte de a ajunge la apă, Mohamed a chemat caii la el și doar cinci dintre aceștia au renunțat la răcorire pentru a se întoarce la stăpân. Aceștia au fost numiți Al Khasma, sau „Cei cinci”, și sunt considerați primii cai Pur Sânge Arab.

Istorie

Desene din Egiptul Antic și Mesopotamia înfățișează deseori cai cu fața plată și coada prinsă sus, folosiți la tragerea carelor de luptă sau la vânătoare. Căi având caracteristici orientale apar în desene chiar și în zone mai nordice, precum Grecia Antică sau Imperiul Roman. Un schelet de cal, vechi de aproape 4000 de ani a fost găsit în peninsula Sinai, fiind considerat cea mai veche dovadă fizică a prezenței cailor în Egiptul Antic. Acest cal avea capul mic, de formă ușor conică, orbite mari și un bot mic, toate caracteristice ale rasei Arabe. Începând cu secolul al VII-lea, expansiunea popoarelor arabe spre Nordul Africii a dus la răspândirea unei rase de cai deja recunoscută și apreciată în toată lumea civilizată. Cucerirea Peninsulei Iberice, la începutul secolului al IIX-lea, s-a făcut călare pe cai Arabi și Berberi, ultimii fiind originari din Nordul Africii. O altă sursă a răspândirii rasei Arabe de cai a fost comerțul pe care l-au făcut popoarele arabe cu Imperiul Otoman, în plină expensiune la cumpăna dintre milenii. Mai mulți sultani ai Imperiului Otoman au colecționat cai Arabi pur-sânge, ajutând la păstrarea rasei și realizând o documentație bogată despre aceste cabaline. De-a lungul timpului au fost dezvoltate mai multe variații de Arab, toate fiind considerate pur-sânge: Keheilan, Seglawi, Abeyan, Hamdani și Hadban.

De asemenea, Cruciadele din secolul al XI-lea au contribuit la răspândirea cailor Arabi în Europa. Cavalerii cruciați luau, ca pradă de război, cai pe care îi foloseau apoi la întărirea propriilor efective de cavalerie. Herghelii dedicate special cailor din rasa Arabă au apărut pe întreg teritoriul Europei iar exemplare din această rasă au fost folosite în lupte până în secolul XX. Conflictele armate de la începutul secolului trecut au afectat grav efectivele de cai Arabi din Europa, multe herghelii fiind distruse în diverse războaie. Pe continentul american, primii cai Arabi au fost aduși de Conquistadorii spanioli, în secolul al XVI-lea. Astăzi, în Statele Unite ale Americii sunt înregistrate mai multe exemplare de cai Arabi decât oriunde în lume, efectivul ajungând până la o jumătate de milion de animale.

Pe teritoriul țării noastre, caii Pur-sânge Arab erau crescuți în hergheliile boierilor din Țara Românească și Moldova. Caii din Moldova, în special, au devenit foarte apreciați începând cu secolul al XVI-lea. Astfel, iepele „moldovenești” au fost folosite la dezvoltarea unor noi rase vest-europene, ca Pur sânge Englez sau Kladrub. În anul 1775 s-a înființat herghelia de la Rădăuți iar în 1928 s-a înființat herghelia de la Mangalia, care este astăzi principalul nucleu de reproducție pentru caii Pur-sânge Arab din România.

Aspect

Caii Pur Sânge Arab sunt considerați perfecți de majoritatea experților în cabaline. Singura caracteristică fizică mai puțin apreciată de unii călăreți este înălțimea acestor cai, între 144 și 157 cm. Standardul acestei rase are capul mic și uscățiv, urechile mici și mobile, gâtul lung, spate scurt și picioare lungi. Forma distinctivă a capului și coada sus prinsă, cu păr abundent și mătăsos, fac din caii Pur Sânge Arab una dintre cele mai ușor de recunoscut rase de cabaline. Culorile recunoscute oficial sunt negru, „roan”, murg, roib și vânăt. Majoritatea cailor Pur Sânge arab par a fi albi dar, defapt, sunt de un gri foarte deschis. Indiferent de culoarea părului, toți caii Arabi au pielea de culoare neagră, pe tot corpul (mai puțin sub semnele albe). Culoarea neagră ajută caii în deșert, protejându-i de razele soarelui.

Temperament

Având în vedere relația specială pe care beduinii o aveau cu caii lor, Arabii Pur Sânge au devenit una dintre cele mai echilibrate rase de cai. În Orientul Mijlociu doar caii cu un caracter liniștit erau împerecheați. Astăzi, Calul Pur Sânge Arab este una dintre puținele rase de cai pe care copiii le pot călări la expoziții și concursuri de echitație. Pe de altă parte, caii Arabi sunt clasificați ca o rasă cu „sânge fierbinte”. Ca alte astfel de rase, precum Berber sau Thoroughbred, „Arabii” sunt foarte sensibili și inteligenți, aspecte care îi ajută să învețe repede și să comunice foarte bine cu stăpânii lor. Totuși, inteligența lor le permite să învețe și obiceiuri nesănătoase la fel de repede. Caii Pur Sânge Arab nu vor tolera comportamentul abuziv din partea stăpânului și pot reacționa violent. Arabii Pur Sânge sunt energici, rapizi și răspund imediat la stimulii externi.

Caracteristici

Având în vedere că acești cai învață repede, Arabii Pur Sânge pot fi folosiți cu succes în orice activitate, sportivă sau în agricultură. Datorită rezistenței extraordinare la efort, caii din această rasă sunt cei mai buni la competițiile de anduranță. Pe lângă întrecerile sportive, caii Arabi sunt folosiți și în misiuni de salvare sau în efective ale poliției. De asemenea, acești cai sunt folosiți și în programe de terapie prin călărie sau în turism. Există șase boli genetice care pot afecta, în mod special, caii Pur Sânge Arab, două dintre acestea fiind fatale (imuno-deficiența severă combinată și abiotrofia cerebrală).

Mihail Grigore
Foto: Trescastillos (Creative Commons Attribution ShareAlike)