Lipitan (Lipizza, Lipizzan, Lipizzaner) este cea mai veche dintre rasele moderne de cai din Europa. Cu o istorie de peste 400 de ani, Lipitanul face parte din categoria cailor de sânge spaniol. Aceste cabaline erau folosite în armată, de nobilii de la curțile regale și pentru serviciile poștale. Numele acestei rase vine de la Herghelia Lipizza, înființată în anul 1580 de către casa regală austriacă. Crescătorii urmăreau obținerea unei rase sofisticate și nobile pentru necesitățile curților regale din Europa.
Istorie
În secolul al XVI-lea, în Europa existau două principale rase de cai: rasa Pur Sânge Arab și caii spanioli (mai robuști și mai eleganți decât „Arabii”, făcându-i mai căutați de nobilii de la curțile regale). Familia Habsburg ocupa tronurile atât în Spania cât și în Imperiul Austriac, iar în 1562, împăratul Maximillian al II-lea a adus din Spania cai din rasa Andaluz și a format herghelia de la Kladrub. Rasa Lipitan s-a format după încrucișarea cailor din Peninsula Iberica, mai exact a variațiilor Andaluz și Lusitano (un mix între caii portughezi și rasa Berber) și a exemplarelor autohtone, la herghelia din localitatea Lipizza, în Slovenia de azi.
De-a lungul secolelor, rasa a fost îmbunătățită prin încrucișarea cu Arabul Pur Sânge și alte variațiuni din Europa Centrală (inclusiv din Transilvania). Astfel, astăzi există opt linii (dinastii) de Litipan: Pluto, Conversano, Neapolitano, Favory, Maestoso, Siglavy-Capriolă, Tulipan și Incitato. Primele exemplare de Lipitan au fost aduse în România în anul 1874, la Herghelia Sâmbăta de Jos-Făgăraș, într-o zonă în care clima era asemănătoare cu cea din localitatea de origine. Astăzi, caii din rasa Lipitan sunt crescuți, în România, într-un efectiv destul de omogen, pentru a se evita consangvinizarea.
Aspect
În trecut Lipitanul avea capul convex, având un profil curbat în față. Cu timpul însă această trăsătură a fost eliminată din toate efectivele de cai lipitani din Europa. Astăzi, capul animalului este proporțional, cu profil drept, urechile sunt potrivite ca mărime, ochii mari și curați și nările lărgi. Gâtul este în formă conică, mai gros la bază și mai subțire la cap. Armăsarii au gâtul mai gros și arcuit decât iepele. Pieptul este lat și foarte musculos, umerii sunt puternici, spinarea este scurtă iar crupa este largă și lungă, acoperită foarte bine cu mușchi. Picioarele sunt scurte, viguroase și musculoase, având copite mici și rezistente. Aspectul general al Lipitanului este atletic, acoperit de mușchi, cu linii cursive și elegante. Înălțimea acestor cai este între 160 și 170 cm iar greutatea este de aproximativ 500 kg. Culorile cele mai căutate la caii lipitani sunt vânăt (care se transformă în alb odată cu îmbătrânirea), negru și murg. Coama și coada trebuie să fie bogate, cu fir gros și ondulat ușor în mod natural.
Temperament
Originile spaniole fac din Lipitan un cal predispus la probleme de comportament, stârnite, în special, de independența și caracterul energic.
Problemele care apar la acești căi pornesc însă de la întreținerea și pregătirea necorespunzătoare, produse de un personal necorespunzător. Lipitanii sunt cai inteligenți, care învață foarte repede, sunt atenți, ambițioși însă ascultători și muncitori. Personalul care se ocupă de acești cai va fi solicitat la maxim, atât fizic cât și psihic. Lipitanii au nevoie de multă muncă, atenție și experiență din partea stăpânului. Acești cai excelează în dresajul de înaltă școală, având calități înnăscute pentru această disciplină.
Mihail Grigore
Foto: Public domain