Huțulul este o rasă de cai mici, originară din Munții Carpați. Această rasă de cai este una reprezentativă pentru țara noastră, având o istorie veche în zona Munților Orientali. Aceste animale sunt crescute pentru muncă, suportând cu stoicism condițiile de trăi, indiferent de cât de vitrege ar fi acestea. Prima menționare a Huțulului datează din anul 1606, în lucrarea de profil „Hippica”, a lui Dorohastajki. Numele rasei vine de la Huțuli, o populație de limbă ucraineană, ce trăiește în Bucovina, Maramureș și Pocutia (în Ucraina). Descoperirile arheologice au scos însă la iveală faptul că această rasă de căi este mult mai veche decât populația care îi dă numele.
Istorie
Strămoșul Huțulului a fost calul Tarpan, un cal sălbatic din Preistorie, al cărui habitat se întindea din Spania până în centrul Rusiei. Se crede că pe monumentele ridicate de împărății romani, Dominitian și Traian, sunt înfățișați pentru prima dată caii din rasa huțul ca fiind animale de povară folosite de daci. Față de alte rase de căi mici, huțulul a fost foarte rar încrucișat cu cai din alte rase. Faptul că acest cal a trăit și s-a înmulțit în condiții vitrege i-a conferit, de-a lungul generațiilor, rezistență, putere și robustețe. În secolul al XIX-lea, Huțulul a fost folosit și în armata Imperiului Austro-Ungar.
În anul 1856 s-a înființat prima herghelie de cai Huțuli la Rădăuți, în județul Suceava. Mai multe linii (dinastii) au fost stabilite de primii armăsari aduși la Rădăuți (Goral, Hroby, Oușor, Pietrosu și Prislop). Caii au fost înmulțiți cu foarte mare atenție pentru a se păstra puritatea rasei, iar, mai târziu, exemplare de Huțul au fost trimise în străinătate pentru a fi întemeiate herghelii. Cele două războaie mondiale au afectat în mod serios efectivele de Huțuli din Estul Europei. În 1994 s-a înființat Federația Internațională a Huțulului, a cărei ocupație principală este conservarea acestei rase. Astăzi mai există aproximativ 3.500 de cai Huțuli în lume, România adăpostind cele mai multe astfel de cabaline. Herghelia Lucina, înființată în anul 1877 în aproprierea graniței cu Ucraina, a adus un aport esențial în perfecționarea acestei rase de cabaline. În prezent, la Lucina sunt crescuți 450 de cai.
Aspect
Huțulul este un cal de talie mică, cu o înălțime ce nu depășește 150 cm, și o greutate de aproximativ 400 kg. Capul este relativ mare, în comparație cu corpul. Profilul feței este drept (se mai întâlnesc și exemplare cu profilul concav), cu ochi mari și expresivi iar urechile sunt mici și mobile. Gâtul este scurt, musculos și îmbrăcat cu o coamă bogată. Pieptul este puternic iar picioarele sunt scurte și musculoase. Copitele sunt adaptate vieții la munte, fiind mici și dure. Culoarea acestor cai poate fi negru-roșcat, gri, brun-roșcat, galben-deschis sau roșu cu alb și negru. Unele exemplare mai au în partea de jos a picioarelor pete sau dungi de altă culoare. Aspectul general al acestui cal este cel al unui animal robust, foarte energetic și rezistent.
Caracteristici
„Huțanii”, așa cum sunt numiți caii din rasa Huțul de către locuitorii din zonele de munte ale Moldovei, sunt de foarte mare ajutor în gospodăriile țăranilor din Carpații Orientali. Huțulul este adaptat perfect pentru toate activitățile zilnice, de la călărie la tracțiune. Acești cai nu sunt pretențioși la mâncare și sunt obișnuiți cu temperaturile scăzute din zonele de la munte. Huțulii sunt inteligenți, docili, răbdători și rezistenți la boli, însă dacă nu sunt tratați corespunzător pot deveni încăpățânați și violenți. Cabalinele din rasa Huțul sunt, de asemenea, longevive, reușind să muncească la randament maxim până la 25 de ani. Datorită caracterului liniștit, huțulii sunt folosiți la activități ecvestre destinate copiilor. Cabalinele din rasa Huțul sunt folosite și în turismul ecvestru pentru călărie sau la trăsuri cu până la patru cai.
Mihail Grigore
Foto: Herstass, GNU Free Documentation License