Măcar o dată în viață, orice pisică este infestată ușor sau masiv, de purici. Fie că a primit vizita unui alt animal infestat, fie că a avut acces afară, fie că infestarea s-a produs din alte cauze, situația în sine este extrem de neplăcută atât pentru stăpân cât și pentru pisică și necesită măsuri urgente.
Există peste 2000 de specii de purici care pot afecta animalele de casă; cea mai comună specie este Ctenocephalides felis felis, care face parte din subordinul Pulicidae și este specific pisicii, fiind diferit de Ctenocephalides canis (specific câinelui) și Pulex irritans (specific omului). Atât Ctenocephalides canis cât și Ctenocephalides felis felis afectează atât pisicile cât și câinii însă ultimul, spre deosebire de puricii specifici speciei canine, care în formă adultă părăsesc gazdă, puricii specifici pisicilor rămân pe acestea, având nevoie de sânge proaspăt pentru a se putea reproduce.
Ciclul de viață al puricelui, care include metamorfoza completă de la stadiul de ou, la cel de larvă, pupă și adult durează în general intre 35 și 75 de zile, această perioadă variind în funcție de factorii externi, cum ar fi temperatura mediului și umiditatea. Adulții trăiesc între 4 și 25 de zile. Puricii depun ouăle pe gazdă și acestea alunecă din blană acesteia pe sol; din ouă ies mai târziu larve care se hrănesc cu rămășițe organice și fecale de purice (sânge uscat semidigerat) căzute din blana animalelor infestate; în final larvele se transformă în pupe adăpostite în coconi din care mai târziu ies puricii adulți-din acest motiv animalele se reinfestează ușor, întrucât la capătul unui ciclu de metamorfoză puricii adulți sunt din nou prezenți și își caută o gazdă pentru a se putea hrăni și reproduce.
Puricii trebuie eliminați din mai multe motive; pe de o parte, mușcăturile lor provoacă o continuă iritație a pielii pisicii și, odată cu aceasta, disconfort și ticuri; pe de altă parte, pisica se va scărpina încercând să elimine senzația de mâncărime și își va provoca zgârieturi și chiar răni care se pot infecta, pe toată suprafața corpului. În același timp, puricii sunt responsabili de transimterea de diverse boli, servind și ca gazdă intermediară pentru o specie de tenie canină (Dipylidium caninum) și provocând dermatite alergice greu de tratat.
Simptomele infestării cu acești paraziți sunt ușor de sesizat:
- pisica se scărpina violent și des;
- puricii se observă cu ochiul liber (mai ales pe burtă și pe gât)-sunt de culoare neagră sau brună, cu corp lunguieț și aplatizat pe lateral, având cca. 2-3 mm lungime.
- în zonele afectate, pielea este iritată și roșie.
Tratamentul, atât profilactic cât și în cazul infestărilor, este extern și constă în aplicarea de soluții insecticide speciale sub formă de picături, șampon sau spray, cea mai utilizată substanță din această categorie fiind fipronilul (Frontline). De asemenea, colierele antipurici sunt eficiente și au un cost redus, dar trebuie utilizate cu precauție deoarece pisica se poate sufocă în cazul în care încearcă să își dea jos colierul.
De asemenea, este bine să tratați și zonele în care au acces pisicile dumneavoastră cu soluții insecticide, pentru a preveni reinfestarea. Verificați dacă soluțiile insecticide folosite sunt sau nu toxice înainte de a le utiliza, întrucât pisicile vor circula în zonele tratate și apoi își vor face toaleta, existând riscul să înghită substanțele respective și să se intoxice sau să se otrăvească.
Foto: Public Domain