În general, atunci când apar probleme de reproducere, prima „incriminată” este pisica femelă. Dar, de foarte multe ori, se poate întâmpla ca motanul să fie cel „responsabil”! Dacă motanul este bine hrănit și clinic sănătos, în general problemele care apar sunt mai mult… psihologice, și pot fi evitate prin luarea de măsuri ca masculul să fie supus unui stres cât mai mic.
Motanii nu au perioade de „călduri” – orice mascul sănătos este apt pentru reproducere tot timpul anului și poate oricând interacționa sexual cu femele aflate în călduri, începând cu vârsta de aproximativ 8 luni-1 an, dar există cazuri în care motanul este matur din punct de vedere sexual și apt pentru reproducere atât mai devreme, cât și mai târziu față de aceste repere de vârstă.
Conform cu studiile de specialitate, s-a observat că masculii adoptați devreme, care cresc fără compania altor pisici, se maturizează sexual mai târziu decât cei crescuți în sălbăticie și / sau în compania altor reprezentanți ai speciei. Pisica este un animal social și are nevoie de prezența constantă a altor pisici-în urma testelor efectuate s-a constatat că masculii care cresc fără „interacțiuni sociale” cu semeni de-ai lor au nivele mai scăzute de testosteron comparativ cu cei care beneficiază de astfel de interacțiuni.
În același timp, motani care au fost ocazional activi sexual și deci au „produs” o serie, două de pisoi, dar care au făcut o pauză semnificativă în activitatea sexuală pot manifesta scăderea… libidoului!
Anumite rase (birmaneză, persană, siameză etc.) sunt afectate de schimbări ale mediului în care trăiesc; astfel, un motan aparținând uneia dintre aceste rase sau un motan mai sensibil la schimbarea mediului sau obișnuit, poate refuza pisica aflată în călduri, din pricina stresului, dacă a fost deplasat la locuința acesteia; de aceea se recomandă ca femela să fie deplasată la domiciliul masculului. Desigur că există riscul ca masculul să o respingă și pe motiv de „încălcare a teritoriului”, dar acest lucru se poate întâmpla în general cazul masculilor nesocializați, care nu au mai întâlnit alte pisici sau care se află la prima experiență sexuală.
Anumite pisici, în general aflate la prima încercare, prin manifestările lor mai agresive sau mai zgomotoase (care depind de personalitatea pisicii și de asemenea, de rasă) pot intimida masculul; dacă acesta se află la prima sa experiență, este posibil ca nereușita să-i afecteze și interacțiunile ulterioare cu alte femele. De aceea, dacă unul dintre parteneri nu a mai avut nici o experiență sexuală, se recomandă ca celălalt să fi trecut cu succes prin cel puțin o montă-astfel, se recomandă împerecheri între mascul „expert” și femelă aflată la prima experiență sau femelă „expertă” și mascul „neinițiat”, evitându-se situațiile în care amândoi partenerii sunt „în necunoștință de cauză”.
În continuare vom enumera încă o serie dintre cele mai frecvente probleme posibile, a căror prezență o poate stabili cu precizie numai medicul veterina r- dacă bănuiești că motanul ar putea avea una dintre aceste probleme, programează-l pentru o consultație minuțioasă:
- malnutriție (în special după convalescență în urma unei boli) – este afectată producția de spermă;
- obezitate – motanul nu mai este interesat de pisicile aflate în călduri;
- împerecheri multiple și cu frcventa excesivă (este cazul în special la motanii din crescătorii, utilizați pentru montă) – sperma nu se reface calitativ și cantitativ;
- traume fizice (mușcături, zgârieturi) în zona testiculelor – este afectată producția de spermă;
- criptorhidie (ambele testicule ale motanului nu sunt prezente în pungă scrotala, rămânând în abdomen unde temperatura nu permite producția normală de spermă);
- infecții intrauterine – este afectată dezvoltarea normală a aparatului reproducător;
- infecții cu chlamydia, de obicei transmise sexual, de la o femelă cu care masculul s-a împerecheat anterior;
- malformații congenitale etc.