Copiii au un talent special de a aduna pisoii de pe stradă și de a ni-i aduce în casă cu rugămintea de o candoare irezistibilă: „Mami, tati, putem să-l păstrăm?”. Putem să rămânem fermi pe poziție și să interzicem intrarea atât de intempestivă în familie a unui membru cu coada zburlită, sau putem accepta acest lucru…
Principalele motive pentru care părinții se opun adopției unei pisici
Dacă ați fi genul de persoană care nu iubește animalele, probabil nu ați citi acest articol, astfel încât excludem din start un refuz bazat pe acest criteriu. Unele dintre motivele principale pentru care părinții se opun în general adopției unui animal de casă (în cazul de față, o pisică sau un motan) se referă la boli transmisibile și paraziți (atât interni cât și externi), posibilitatea ca copilul să fie zgâriat sau mușcat, neplăcerea schimbării nisipului din lădiță, precum și la smocurile de păr care se împrăștie prin casă și sunt o grijă în plus pentru gospodine.
Bolile și paraziții transmisibili la om
Într-adevăr o pisica bolnavă poate transmite o serie de boli și paraziți, printre care se numără turbarea, tetanosul, conjunctivita, salmonella, toxoplasmoza, teniază. Însă, în momentul în care decidem să adoptăm o pisică și ne ocupăm de sănătatea ei prin efectuarea vaccinărilor și deparazitărilor periodice, riscul transmiterii acestor boli scade vertiginos. O parte din bolile transmisibile la om se previn prin vaccinare și deparazitare periodică, iar restul prin păstrarea unei igiene corespunzătoare. Desigur, un animal nevaccinat, nedeparazitat și cu lădița cu nisip necurățată poate deveni o sursă de boală, dar în cazul în care cele câteva reguli sănătoase sunt respectate, nu sunt probleme.
Mușcăturile și zgârieturile
Dacă mediul în care trăiește nu îl determină să fie agresiv, pisoiul va crește fără a se manifesta astfel. În general, copiii tind să „smotocească” pisicile care, în ultima instanță, pentru a scăpa de „teroare”, scuipă și zgârie (mușcă mai rar și în general în joacă, insuficient pentru a răni), dar acest obicei de a „teroriza” pisica poate fi în mare măsură controlat de părinți. Copilul va învăța să trateze pisoiul ca pe o ființă vie, nu ca pe o jucărie de pluș. De asemenea, copilul va învăța să nu își apropie fața de pisică, pentru a evita astfel posibile zgârieturi în zona ochilor. În plus, ghearele pisicii pot fi tăiate și pilite, pentru a nu constitui un pericol.
Nisipul din lădiță
Din fericire, nu mai trebuie să recurgem la nisip obișnuit, urât mirositor și neigienic, pentru lădița pisicii. Există în comerț mai multe tipuri de absorbante igienice pentru pisici, cu prețuri variind între foarte accesibil și foarte scump, dar care au o mare calitate – absorb mirosurile neplăcute și se înlocuiesc ușor. Cu puțină bunăvoință și o lopățică, lădița pisicii poate fi păstrată curată fără prea mari eforturi – zonele „afectate” se întăresc și pot fi cu ușurință adunate cu lopățica în fiecare zi („golurile” rămase se umplu cu absorbant curat), iar înlocuirea completă și igienizarea lădiței se poate face o dată pe săptămână.
Ghemotoacele de păr
Există două perioade ale anului în care pisica naparleste masiv – primăvara și toamna. În aceste perioade este destul de greu să păstrăm covoarele neatinse, dar putem reduce cantitatea de păr prin îngrijirea corespunzătoare a blănii pisicii – de asemenea, în timpul anului, o pisică sănătoasă, periată periodic în funcție de lungimea blănii, va lăsa puțin păr, care poate fi adunat de pe covoare odată cu inevitabila „ședință de curățenie” săptămânală, pe care oricum o facem.
Principalele motive pentru care părinții sunt de acord cu adopția unei pisici
Părinții care nu se opun sau chiar aprobă entuziast adopția unei pisici o fac din mai multe motive – în general, ei înșiși iubesc animalele și au crescut cu un animal de casă; unii consideră, pe bună dreptate, că o pisică este un mod eficient de a deprinde copilul să își asume responsabilități și să prețuiască viața în toate formele ei.
Alții însă o fac pentru că sunt convinși că este vorba doar de o toană trecătoare a copilului lor. Nu cădeți în această greșeală, pentru că acesta din urmă este un motiv greșit pentru o astfel de decizie – adopția unui animal de casă presupune mai mult decât un impuls de moment.