Pisicile sunt animale adaptabile și, de foarte multe ori, teama le este înfrântă de curiozitate. Prin urmare, o pisică se va obișnui relativ repede cu un nou mediu, mai ales dacă va avea posibilitatea să „studieze” în liniște terenul. Cum procedăm după ce am adoptat o pisică și am adus-o în noul habitat?
Închidem ferestrele.
În cazul în care pisicuța sau motănelul este încă pui, adaptarea este mai ușoară și, cu cât este mai mic, pericolul de a încerca să fugă printr-o fereastră deschisă scade. Așadar, în general nu este nevoie să închidem ferestrele deși, cel puțin în primele momente, este o măsură de precauție care nu strică, mai ales dacă noul membru al familiei este deja adult.
Izolăm celelalte animale de casă în altă încăpere.
Atenție! Pisicile adulte nu respectă „regulile de politețe canină” – o pisică adultă vă atacă un pui al speciei! Iar dacă atât pisica pe care o ai deja, cât și cea nouă, sunt adulte, poate ieși o „păruială” în toată regula! O problemă și mai serioasă apare în cazul în care animalele pe care le avem deja sunt din altă specie-animalele sunt în general teritoriale-nu le plac intrușii, iar dacă au posibilitatea, vor încerca să alunge nou-venitul prin diverse metode, unele foarte neplăcute pentru acesta! Prin urmare, este bine ca „întâlnirile de gradul III” să fie evitate-animalele se vor cunoaște treptat, întotdeauna în prezența stăpânului-nu vor fi lăsate împreună, nesupravegheate, în aceeași încăpere, animale care nu se cunosc unul pe celălalt. Iar dacă nu sunt din aceeași specie, este bine ca acest lucru să nu se întâmple niciodată.
Pregătim copiii.
Dacă avem copii, în funcție de vârsta lor, le vom explica felul în care trebuie să se poarte cu noul membru al familiei – copiii vor trebui să încerce să nu sperie animalutzul, să nu facă mișcări bruște, să nu țipe, să nu-l fugărească prin casă (chiar dacă scopul este acela de a-l mângâia!). Dacă adoptăm un pui, este posibil ca acesta să aibă chef de joacă foarte repede, astfel încât răbdarea copilului din primele momente urmează să fie rapid răsplătită. Dacă animalutzul este adult, se va adapta mai greu. Astfel, cel puțin în primele câteva ore, în funcție de viteza de adaptare (care diferă de la un animal la altul) este bine ca joacă și mângâierile să fie amânate.
Ne asigurăm că pisica este în siguranță.
Pentru a atinge acest deziderat, vom elimina din zonele în care pisica va avea acces toate obiectele / substanțele cu potențial periculos:
- „capcane” cu otravă pentru gândaci;
- pastile împotriva țânțarilor, utilizate sau nu;
- zgardă anti-purici a altui animalutz din casă;
- medicamente;
- recipiente cu substanțe toxice neacoperite (otravă de gândaci, adezivi, vopsele etc.; chiar dacă în general mirosul acestora nu atrage pisicile, în cazul în care substanța se varsă și pisica se murdărește, se vă linge insistent ca să se curețe)
- instalații electrice neizolate sau improvizate (prelungitoare, stechere, cabluri, reșou etc.)
Primim cât mai puține vizite.
În perioada de adaptare, pisica va cerceta în amănunt mediul nou. Va fi foarte circumspectă la orice mișcare bruscă, zgomot, potențial pericol. Se recomandă ca vizitele prietenilor sau rudelor care au aflat de existența noului locatar și vor să-l vadă să se amâne până când pisica este obișnuită cu noul mediu. După ce pisica s-a adaptat, vizitele sunt chiar recomandate – pentru „socializare”.