”Bună ziua, v-am mai scris și vă mulțumesc că mi-ați răspuns atât de repede; acum mai am două întrebări.
Am o pisicuță mică de 3 săptămâni, face 4 săptămâni luna aceasta; i-am luat litieră și nisip special „Pretty Cat” și când o așez acolo, din când în când, are tendința să lingă nisipul acela, chiar ia în guriță și mestecă. Eu i le scot imediat dar dacă se întâmplă să înghită, pățește ceva?
De ce are tendința să mănânce granulele acealea?
Și a două întrebare: când se trezește, are ochii umeziți și cu urdori, după care i se limpezesc când își revine din somn, dar e normal să se întâmple asta sau plânge încă după mama ei?
Eu o am acasă de 2 zile… s-a acomodat foarte repede, dar nu înțeleg de ce face așa multe urdori… i le pot șterge cu puțin musețel?
Mulțumesc mult.”
______________________
Când o pisică adultă începe să mănânce nisipul din litieră este un motiv de îngrijorare pentru stăpân, care trebuie să apeleze la ajutorul medicului veterinar-acest comporament la pisica adultă poate însemna că pisică are o carență de minerale pe care încearcă să o compenseze prin ingestia materialului absorbant, în general de sorginte minerală.
La puii de pisică, deși nu se exclude necesitatea adăugării de vitamine și minerale în dietă sau administrarea unei formule de lapte adaptat, specială pentru puii de pisică (mai ales dacă este vorba de pui foarte mici, hrăniți artificial și deci privați de laptele matern de care au nevoie până la cel puțin două luni de viață), acest comportament poate fi pură curiozitate felină, normală pentru orice pisoi în creștere, care descoperă, inclusiv tactil și gustativ, lumea înconjurătoare.
Deși comportamentul poate fi normal pentru un pui, aceasta nu înseamnă că este și bine ca acesta să mănânce granule de nisip din litieră, precauții cu totul speciale impunându-se în cazul în care se utilizează un nisip care face bulgări („clumping”), deoarece acest tip de nisip tinde să se umfle în stomac și să se aglomereze, și poate cauza afecțiuni gastrice și intestinale care pot fi chiar fatale pentru pisoi.
Așadar, cum nu puteți renunța la litieră, asigurați-vă că pisicul nu poate „gusta” nisipul, fie plasând deasupra acestuia o „plasă” metalică deasă, prin care pisoiul să nu poată trece și ale cărei ochiuri să nu permită nici prinderea/agățarea picioareor puiului de pisică, fie punându-i la dispoziție litieră numai sub supraveghere. De asemenea, este recomandabil să înlocuiți nisipul care face bulgări cu nisip obișnuit, cel puțin până când pisoiul va învăța că în litieră nu se găsește nimic interesant de gustat și înghițit.
În cazul în care suspectați carențe în alimentația pisoiului, dat fiind că nu mai este alăptat de pisica mamă, verificați gingiile acestuia, care trebuie să fie rozalii și cu aspect sănătos; dacă sunt prea palide, albicioase sau cu o tentă alb-albăstruie, acesta poate fi un semn de anemie, stare care impune o nutriție corectă imediat, precum și administrarea de suplimente injectabil. Dacă aveți cele mai mici îndoieli cu privire la culoarea sănătoasă a mucoaselor, este indicat să vă adresați medicului veterinar, care va examina pisoiul și va decide un eventual tratament.
Pisoii la 3 săptămâni sunt foarte fragili și sensibili, cu atât mai mult cei care nu sunt îngrijiți de pisica mamă, așadar va trebui să acordați o atenție sporită îngrijirii pisoiului.
În ceea ce privește cea de-a doua problemă, cea a urdorilor, este recomandabil să ștergeți ochii pisoiului cu un pansament steril (tifon) îmbibat în apă fiartă și răcită. NU FOLOSIȚI infuzie de musețel, deoarece conține particule fine de plantă (praf) care pot irita mucoasa conjunctivă, cauzând probleme mai complicate decât simpla apariție a urdorilor.
Aparența de lăcrimare excesivă și producerea de „urdori” (secreție lacrimă parțial uscată și întărită) la pisoii mici se datorează în mare parte lipsei igienei oferite de linsul mamei, care în mod normal toaleteaza puiul, incapabil la această vârstă să se îngrijească singur. Pe de altă parte, puii mici nu au încă dezvoltate și deschise complet canalele lacrimale, drept pentru care o parte din secreția lacrimală, în loc să ajungă, cum se întâmplă la adulții dezvoltați normal, în cavitatea nazală, de unde este apoi înghițită, ajunge pe obraji și, în lipsa linsului mamei, se usucă și se întărește, astfel apărând „urdorile”.
Așadar, apariția urdorilor la puiul de pisică ce nu se află în îngrijirea pisicii mame nu este în principiu un motiv de îngrijorare – dacă veți curăța de trei, patru ori pe zi ochii pisoiului, ștergându-i întotdeauna dinspre colțul exterior către cel interior (către nas) și niciodată dinspre nas înspre exterior, ar trebui să nu aveți nicio problemă. Ochii trebuie toaletati des deoarece lipsa unei igiene adecvate a zonei oculare poate cauza apariția de infecții bacteriene (conjunctivită) greu de tratat, care pot duce chiar și la orbire, din cauză că bacteriile găsesc umezeala și căldura ca fiind un mediu propice de dezvoltare.
Pentru siguranță, este bine să duceți pisoiul la o consultație la medicul veterinar, care va verifică starea generală de sănătate a pisoiului și vă va face recomandări atât cu privire la nutriția corectă cât și la îngrijirea lui adecvată în lipsa pisicii mame.