Teama pisicilor de apă este cunoscută, în general, de toată lumea și este și exploatată ”corespunzator” atât de vecina care, exasperată de chemările insistente ale motanilor în perioadele de împerechere, aruncă câte o galeată de apă pe geam ca să-i gonească, cât și de noi, mai delicat, folosind metoda infailibilă de a goni o pisica dintr-un loc în care n-ar trebui să fie, cu câțiva stropi.
Interesant este că felinele mari (și unele feline mici) care trăiesc în zone călduroase ale Globului, preferă apa și fac de foarte multe ori baie de plăcere. Tigrii se îmbăiază frecvent și se joacă în apă. Se pare că felinele al căror mediu natural este foarte călduros apreciază apa, iar cele al căror mediu natural este temperat sau rece, se feresc de apă.
Pisicile domestice în general se feresc să le intre apă în ochi sau în urechi, pe de o parte pentru că senzația e neplăcută și pe de altă parte, pentru că atât ochii, cât și urechile pisicilor sunt sensibile și ele instinctiv știu asta și încearcă să se protejeze. În același timp, pisica este un animal sensibil și delicat – imaginați-vă că ați călca într-o băltoacă rece – nu ați sări imediat din locul care v-a provocat o senzație neplăcută? Pentru câini, prin comparație, labele sunt un accesoriu util al aparatului locmotor care au și rolul de a amortiza șocurile mersului și ale alergatului. Pernițele pisicii însă au și rol tactil – prin pernițe, care sunt foarte sensibile, pisica adună o mulțime de informații din mediul înconjurător – este, deci, firesc să nu fie încântată când își scuture apoi temeinic lăbuțele umede!
Unele pisici apreciază o baie caldă și chiar se joacă, foarte amuzate, cu șuvoiul de apă de la vreun robinet uitat deschis. Dar, până ca o pisică să indrăznească să se apropie de apă este cale lungă și cere multă răbdare din partea stăpânului. Plăcerea sau neplăcerea unei băi depinde foarte mult de pisică, de felul ei unic de a fi și în mare măsură de experiențele anterioare, plăcute sau neplăcute, legate de apă. De aceea este foarte important ca prima baie a pisicii să fie dacă nu o plăcere, cel mult tolerabilă. O pisică obișnuită nu are în mod normal nevoie de baie, dar pisicile care participă la expoziții trebuie îmbăiate neapărat înainte de un astfel de eveniment, așadar, dacă aveți o pisică pe care intenționați să o duceți la expoziții trebuie să vă străduiți să o obișnuiți cu baia din vreme, încă de când este pui, pentru a nu avea probleme. Ca pui, se va obișnui mult mai ușor și, dacă primele băi sunt plăcute și pisica nu are parte de experiențe traumatizante (apă în urechi, apă prea caldă sau prea rece, frică de foen, alunecarea în recipient etc.), apa poate deveni o plăcere și nu o spaimă pisicească.
Chiar dacă știu să înoate și, dacă este cazul, o și fac, totuși pisicile preferă să nu fie nevoite să o facă. Cu toate acestea, există o rasă de pisici, care preferă apa și căreia îi place să facă din când în când câte o baie și chiar o tură de înot – Van turcească. Această rasă este originară din Turcia, din preajma lacului din apropierea Muntelui Ararat. Se pare aceste pisici (care exact ce conțin bărcile de pescuit!) ies înot întâmpinarea pescarilor care se întorc port.