”Pisicuța mea Mitzi provine tată siberian și mamă birmaneză, e destul de activă și vrea să se joace mai ales cu mâinile.
Când te joci cu mâinile încearcă să le muște și zgârie. Sare pe picioare și se suie pe piciorul pantalonului până în brațe. În brațe stă liniștită. Aceste lucruri le face mai ales seara. Deși vin și timpul zilei acasă nu prea se joacă și doarme.
Aș dori să o dezvăț să zgârie și să muște mai puțin.”
_____________________
Din mesajul dumneavoastră reiese faptul că aveți o pisică sănătoasă, activă nocturn ca toate pisicile și care, după toate aparențele, este tânără. În general pisicile tinere au astfel de manifestări care trebuie reprimate cu blândețe, pentru a nu deveni obiceiuri neplăcute mai târziu. Dacă pisica dumneavoastră este mai mare de 2-3 ani, atunci este momentul să încercați să corectați situația, începând prin a înțelege de ce pisica se joacă astfel.
Pisica este, la origine, un animal de pradă, care se joacă întocmai ca un animal de pradă, exersându-și, în joacă, toate abilitățile de vânător cu care a înzestrat-o natura; astfel, mai ales până la vârsta de 2-3 ani (în cazul Siberienelor „pure”, chiar 5, întrucât această rasă se „maturizează” într-un timp mai îndelungat), ea își va folosi ghearele și dinții, va „pândi” mâinile stăpânului și se va cățăra pe acesta ca pe copac, pentru a ajunge unde își dorește.
Pisica nu realizează faptul că va face rău întrucât astfel de jocuri sunt firești între pisici și pentru ea nu sunteți decât o altă pisică, mai mare. Pentru a o învăța ce are și ce nu are voie facă, trebuie de înțeles acest lucru într-un mod pe care -l înțeleagă.
Pisicile, atunci când se joacă împreună cu un partener felin, folosesc un limbaj specific prin care îi dau acestuia de înțeles că ceva nu le convine-își culcă urechile spre partea din spate a capului și „sâsâie” (acel sunet specific, ca un „chhhhh”) sau se îndepărtează de cealaltă pisică. Dumneavoastră nu puteți să vă culcați urechile, dar puteți pleca de lângă pisică imediat ce aceasta se manifestă neplăcut (vă zgârie, vă mușcă etc), refuzând să îi dați atenție o vreme. Dacă repetă gestul care v-a deranjat, „sâsâiți-o” sau suflați-i brusc în nas. Veți observă că, dacă procedați așa, pisica fie va slăbi strânsoarea dinților, fie vă va da drumul imediat și își va retrage ghearele.
Pentru început, puteți utiliza, în joacă cu pisica, o mănușa. Aceasta vă va oferi protecția necesară contra zgârieturilor și mușcăturilor, permițându-vă să vă concentrați asupra corectării comportamentului neplăcut fără a fi zgâriat sau mușcat.
Cumpărați pisicii jucării speciale, care să o țină ziua ocupată, iar pentru seara, când vă jucați cu ea, folosiți mai degrabă o jucărie adecvată decât propriile mâini. Acestea vă vor permite să vă jucați cu pisica și să vă distrați fără ca mâinile dumneavoastră să fie prea aproape de ea și, în plus, sunt foarte captivante pentru pisică.