Pisicile sunt mari amatoare de pește și, pentru că stăpânii lor știu (sau constată) acest lucru, sunt tentați să introducă cât mai mult pește în alimentația pisicii, fără să știe însă că peștele consumat zilnic sau aproape zilnic nu este sănătos pentru felinele de casă.
În primul rând, peștele conține o cantitate mare de grăsimi nesaturate; dacă pentru alimentația umană acestea ajută la eliminarea surplusului de grăsime, pentru pisici poate fi dăunător.
O mare parte din peștele care se găsește în comerț nu conține vitamina E, care este un antioxidant important. Când dieta pisicii conține mult pește care nu este comercializat special pentru pisici, apar carențe de vitamina E. Grăsimile nesaturate conținute de carnea de pește sunt oxidate printr-o substanță chimică numită peroxid și transformate în ceroid. Dacă organismul pisicii este lipsit de esențiala vitamina E, acest proces de oxidare este nestingherit și, în timp, provoacă așa numita boală „grăsime galbenă” sau steatită. Celulele de grăsime subcutanate afectate îi provoacă durere, devenind hipersenzitiva. Mușchii sunt și ei de asemenea afectați și, din cauza durerii provocate de boală, pisica va refuza să facă mișcare și astfel mușchii se vor atrofia. Pe măsură ce boala evoluează țesuturile pielii devin tari și noduroase. O altă urmare a infecției este febra constantă. Boala apare cel mai adesea la pisicile tinere sau la cele supraponderale. Tratamentul constă în eliminarea mâncării care conține pește și în administarea de vitamina E.
Mercurul conținut de pește poate fi și el dăunător în cazul în care peștele este prezent în dieta zilnică și în cantitate mare.
Alte deficiențe ce pot apărea sunt legate de nivelul scăzut de vitamina B1 conținut de peștele preparat pentru alimentația umană. Lipsa de vitamina B1 se manifestă prin pierderi de echilibru, dilatarea exagerată a pupilelor și se poate ajunge la moartea animalului în cazul în care lipsa de vitamina B1 persistă pentru o perioadă lungă de timp.
Foto: Public Domain