” Bună ziua. Am o fetiță peruș care de vreo săptămână prezintă următoarele simptome:
- strănută foarte mult, dar uscat adică nu cu stropi
- își freacă clonțul de ce apucă în cale
- se scarpină mult la clonț după care strănută și de 4-5 ori
- am văzut că de multe ori respiră cu clonțul deschis și se vede că respiră greu
În rest se comportă bine, mănâncă bine, se pupăcește cu perușul, se hrănesc reciproc.
La veterinarii din oraș nu am șanse pentru că nu se pricep aproape deloc la păsări exotice. Ei știu doar de antibiotice și că dacă strănută e răcită.
Vă rog tare mult să îmi dați un sfat.Vă mulțumesc anticipat. „
_______________________
Strănutul la peruș nu este neapărat un simptom de boală; fiind foarte sensibili, în general, înainte de orice alt simptom, apare apatia și lipsa poftei de mâncare. Strănutul, mai ales uscat, poate fi datorat unor cauze simple și ușor de îndepărtat.
Umiditatea aerului
Dacă aerul din încăpere este prea uscat, perușul va strănuta și va respira greu, datorită inflamației cailor aeriene datorată iritației. De asemenea, se va scarpină în încercarea de a înlătura senzația neplăcută care duce la strănut. Aerul este uscat în apartamente pe timpul iernii și în perioadele friguroase, datorită încălzirii locuințelor. Pe perioada iernii acest inconvenient se înlătură fie punând un vas larg, cu apă, pe calorifer (sau prosoape umede, care trebuie udate de fiecare dată când se usucă), fie cu ajutorul unui umidificator. Vara în general, odată cu încălzirea vremii, devine oportună deschiderea ferestrelor (aerisirea) care ajută la reechilibrarea umidității aerului din încăperi.
Praful
Perușii sunt sensibili la praf și la particulele fine de excremente uscate și hrana care rămân în cușcă. Și această sensibilitate se poate manifesta prin strănut și respirație îngreunată. Faptul că își scărpină ciocul poate fi datorat dorinței perușului de a îndepărta particulele de praf care îl deranjează. Această posibilă cauză se poate elimină printr-o curățire mai frecventă a cuștii și selecția unui tip de hrană care nu se macină foarte ușor.
De asemenea, perușul poate avea o sensibilitate la ceva neobișnuit în mediul lui natural și care se află în mediul în care este ținut în captivitate; praf, parfum, fum de țigară, părul altor animale etc.
Încercați întâi aceste soluții simple și, dacă nu dau roade sau dacă starea perușului se agravează (devine apatic, nu mai mănâncă), vă rugăm să ne contactați din nou.
_______________________
” Bună ziua.
V-am mai scris de vreo două săptămâni în legătură cu un peruș care strănută. Din păcate starea ei este tot mai rea, adică strănută tot mai mult, se scărpina f. mult, cam începe să nu mai aibă răbdare, o văd că nici pe peruș nu îl mai suportă. Face acele mișcări ca atunci când își hrănește perechea, însă le face tot mai des și f. ciudate. Am văzut ieri că a și eliminat pe cioc multe semințe, până acum nu am văzut-o să facă așa.
Am mai scris unui medic veterinar și mi-a spus că ar putea fi o formă de râie sau acarioză respiratorie. Dar avea nevoie de niște poze f. clare pe care eu nu le pot face. ei nu stau precum oamenii la poze și de altfel nici aparatul meu nu poate să facă acest gen complex de poze.
Sincer nu mai știu ce să fac cu ea. Încep și eu să mă simt rău pe lângă ea, nu mai suport să o văd cum se chinuie. Am și făcut niște înregistrări cu ea. Dacă îmi dați o adresă de mail pot să vi le trimit, să vedeți clar comportamentul ei.
Vă mulțumesc. „
_______________________
În mod evident perușul are o problemă localizată respirator; din păcate, nu vă putem sugera un tratament numai în baza observării comportamentului, întrucât manifestări similare sunt date și de prezența unor paraziți, și de infecții virale, micotice sau bacteriene. Pentru fiecare dintre cele enumerate, există alt tratament care, administrat fără să fie necesar, poate să dăuneze păsării. Va trebui așadar să faceți un efort pentru a ajunge la un medic veterinar care se pricepe la păsări în vederea unei consultații, a unor eventuale analize și a tratamentului.