” Am avut 2 papagali-peruși și amândoi mi-au murit. Primul a trăit cam 3 ani, iar al doilea cam cca un an. Primul a murit din cauza că s-a lovit de o ușă, dar am o nedumerire în ceea ce îl privește pe cel din urmă.
La început a mai avut ca partener o perioadă pe papagalul verișoarei mele pe care l-am ținut la mine, pentru că aceasta era plecată. Toate bune și frumoase când erau cei 2 împreună (erau masculi amândoi), dar după ce a rămas singur, papagalul meu era așa speriat, nu scotea nici un sunet, iar singurele „activități” pe care le avea erau dormitul, mâncatul și făcutul nevoilor.
Într-o zi l-am găsit mort în cușcă, pe când mă întorceam de la școală, iar mama mi-a povestit ca cică s-a zbătut de 2,3 ori și gata… Aș vrea să aflu câteva cauze din care poate muri un peruș… Și dacă se poate să bănuiți din ce cauza ar fi putut muri al meu.
Țin să specific că stătea în starea aceasta de ceva luni, nu de o zi două… Vă mulțumesc anticipat, și sper să primesc un răspuns cât mai curând. „
_______________________
Cauzele care duc la moartea perușilor sunt multe și variate și este imposibil de aflat, doar din această descriere, care a fost motivul pentru care a murit perușul.
Una dintre posibilități este despărțirea bruscă de perușul verișoarei, situație care probabil a constituit un factor puternic de stres pentru perușul rămas singur. Perușii sunt păsări sociale și sociabile, fiind mai mulțumiți să conviețuiască cu cei din specia lor decât să stea în colivie singuri. Dacă timpul petrecut de cei doi împreună a fost suficient de îndelungat pentru ca cei doi să se obișnuiască unul cu prezența celuilalt, este posibil ca dispariția bruscă a tovarășului de viață să fi afectat perușul rămas într-o măsură suficientă încât acesta să se simtă singur, părăsit, stresat, toate acestea ducând inevitabil la o degradare constantă a sănătății și „poftei de viață” a perușului rămas. Stresul, de orice fel, poate fi fatal perușilor, întrucât duce la scăderea imunității, iar o pasăre cu sistem imunitar deficitar este mai predispusă la infecții cărora nu le poate face față.
O altă posibilitate este dată de situația în care perușul verișoarei este purtătorul sănătos al unei boli specifice, care la el nu se manifestă, dar pe care este posibil să o fi contractat perușul tău, în perioada în care cei doi au fost ținuți împreună. În mod normal, atunci când urmează ca în colivia în care stă un peruș să mai fie adus unul, acesta trebuie ținut o perioadă separat, în carantină, pentru a observa eventuale semne de boală și pentru a evita contaminarea păsării sănătoase. Dacă însă perușul verișoarei este purtător sănătos al vreunei boli, perioada de carantină nu ar fi evidențiat nimic anormal, situație în care perușul tău ar fi putut să contracteze boala pe care celălalt doar o poartă, fără să-i manifeste simptomele și fără să-l afecteze.
În orice caz, din mesajul tău reiese faptul că perușul a manifestat simptome de boală pentru o lungă perioadă de timp, ceea ce ar fi impus o vizită la medicul veterinar. Orice boală, dacă este diagnosticată la timp de către un medic veterinar, are șanse să poată fi tratată eficient și vindecată. În acele câteva luni în care perușul s-a manifestat apatic, fără interes pentru activitățile normale pentru specia lui, rezumându-se să se alimenteze și să doarmă, se putea găsi o zi în care să-l consulte un medic veterinar. Orice animal trebuie prezentat la medic odată cu primele semne de boală.
În cazul în care te hotărăști să îți iei alt peruș, recomandarea este ca, pe viitor, dacă observi cea mai mică modificare, fie că este vorba de comportament, de aspect sau de consistența scaunelor și ritmul respirației, să mergi imediat cu pasărea la medicul veterinar. Vei evita astfel situația în care cauți un diagnostic pentru un peruș mort.
De asemenea, este recomandabil să ai mai multă grijă de următorul peruș, astfel încât să nu aibă posibilitatea, ca primul, să moară lovindu-se de o ușă sau să zboare pe fereastră-una din cele mai frecvente cauze de mortalitate la peruși este neglijența stăpânului. Atât în ceea ce privește faptul că este lăsat liber prin casă fără asigurarea ușilor și ferestrelor cât și în ceea ce privește amânarea vizitei la medicul veterinar odată cu primele semne de boală.