Această pisică, foarte asemănătoare cu un mic linx, are istoria legată de cea a poporului viking care o consideră sacră. Conform legendei, două pisici mari cu blana albă și mătăsoasă trăgeau carul zeiței nordice Freya, zeița dragostei și a fertilității. Se pare că marile pisici ale pădurilor au fost tovarăși credincioși ai cuceritorilor nordici îmbarcați pe corăbiile vikingilor pentru a apăra de rozătoare cămările de alimente. Asemănarea dintre pisică norvegiană și amercana Maine Coon se datorează, poate, strămoșilor sosiți împreună cu conchistadorii nordici în Lumea Nouă, când aceștia erau în culmea expansiunii lor peste mări și oceane.
Rasa este originară din Norvegia, unde a ajuns la actualele caracteristici tocmai pentru a supraviețui în clima rece a Nordului. Dimensiunile mari și părul lung sunt o adaptare perfectă la condițiile dificile de viață din regiune. Prima atestare istorică a resei norvegiene datează din anul 1599, când naturalistul Peter Clauson Friis a descris o pisică având caracteristicile fizice foarte asemănătoare actualei rase sau a unui mic linx. Rasa a fost menționată în poveștile norvegiene din perioada cuprinsă între 1837 și 1852.
Norvegiana de pădure a trezit interesul crescătorilor în anii ’30 când este inițiat un program de selecție pentru a fixa caracteristicile și a întocmi un standard al rasei. Pisica ajunge în Marea Britanie abia în 1973 și, de aici, câteva exemplare au fost duse în Statele Unite unde s-au bucurat de un mare success. În 1975 a fost fondat în Norvegia primul club al rasei, iar după doi ani, norvegiana de pădure a fost recunoscută official de Fife. Rasa este considerată pisica națională a Norvegiei, unde este cunoscută sub numele de Norsk Skaukatt.
Aspectul
Norvegiana de pădure este înaltă și are un corp elegant, de talie mare. Capul trebuie să formeze un triunghi echilateral cu urechile, profilul este lung, drept si nu trebuie să aibă denivelări ale liniei nasului. Ochii sunt migdalați, oblici, mari și de culori armonizate cu cele ale blănii. Urechile de dimensiuni medii continuă linia obrajilor și sunt împodobite la extremități cu smocuri de păr. Gambele sunt înalte, cele posterioare mai lungi decât cele anterioare, iar coada este lungă și stufoasă. Blana, mai ales iarna, are dedesubt un puf abundant. Zona din jurul gâtului are un plastron pufos în partea din față, un guler lateral lat iar la ceafă un fel de coamă. Părul este mai lung în jurul gâtului, pe coapse si pe coadă; cel de la suprafață este lucios și gras.
Norvegiana de pădure are un caracter activ, vigilent și cu capacitate de reacție, destul de independent, dar afectuos și sociabil față de om cu care îi place să se joace chiar și când este adult. Este foarte inteligentă. Masculul caută în special contactul cu ființele umane, în timp ce femelele nu suportă, câteodată, să fie luate în brațe. Acceptă prezența copiilor și a altor pisici, și trăiește în liniște și cu alte animale. Este posibil ca uneori masculii să nu suporte prezența pisoilor, însă în general nu sunt pisici agresive. Sunt tăcute și retrase. Nu se teme de zgomotele puternice și nici de persoanele străine. Își arată încrederea față de cineva mergând cu coada ridicată vertical, ca un penaj. Dacă are la dispoziție o grădină, va alerga și se va cățăra, însă se adaptează ușor și la viața în apartament.
Îngrijire
Dieta acestei pisici trebuie supravegheată pentru a nu se îngrășa.
Deși este o pisică foarte harnică, ajutorul omului este binevenit – blana trebuie îngrijită periodic pentru a fi într-o stare cât mai bună.
Norvegiana de pădure trăiește în medie între 10 și 12 ani.
Andreea P.
Senior Editor
Animalutze.COM
Foto: pixabay.com