Iată o întrebare pe care și-o pune orice persoană care vrea să adopte o felină de casă. Deținerea unei pisici, indiferent de sex, implică responsabilitatea firească a asigurării hranei și toaletei zilnice, schimbarea nisipului absorbant din lădiță, mângâieri și joacă și, bineînțeles, verificările de rutină la veterinar, odată cu efectuarea vaccinărilor anuale.
Dar care sunt diferențele între motani și pisici în ceea ce privește conviețuirea nostră cu aceste animalutze?
Pisica
În funcție de caracteristicile temperamentale ale rasei alese, femelele sunt mai mult sau mai puțin prietenoase cu străinii, mai jucăușe sau mai sobre, mai active sau mai leneșe.
Avantajul este că nu vor stropi pereții sau mobilierul cu celebra substanță îngrozitor mirositoare! Dezavantajul este că, în perioadă căldurilor, vor mieuna în fel și chip în încercarea de a atrage potențialii „pețitori” din zonă! Pe lângă mersul târâș, în postura specifică (pisica își arată disponibilitatea pentru împerechere prin adoptarea unei poziții favorabile actului sexual, cu posteriorul flexat în sus și coada dată la o parte), și „frecatul” plin de speranțe, de piciorul mesei sau chiar al tău, pisica nu va ține cont de nevoia ta de somn și va mieuna zi și noapte în cele câteva zile fertile.
Acest ritual zgomotos se va repeta de fiecare dată când pisica intră în călduri; în mod normal, la pisicile care trăiesc într-un mediu natural, căldurile apar de două ori pe an, urmate de sarcină, naștere, alăptarea și înțărcarea pisoilor. La pisicile de apartament, care nu pot răspunde chemării naturii (fie că nu vrem să aibă pui, fie că nu găsim un motănel potrivit), acest ciclu natural se dereglează, iar pisica intră în călduri mult mai des și, în anumite cazuri, se comportă ca și cum ar aștepta sau ar avea pui („îngrijește” o jucărie, își face cuiburi în dulapuri etc.).
Pentru a evita situația, există două variante – administrarea de pastile care inhiba apariția căldurilor sau sterilizarea. Prima variantă este recomandată în cazul în care totuși vrei ca pisicuța ta să facă pui, dar ești încă în căutarea unui motănel. A doua variantă este recomandată pentru acele pisici pe care nu intenționezi să le dai la montă. Este bine să alegi una dintre variante, deoarece, în cazul în care pisica nu are cel puțin 4 nașteri de-a lungul vieții, riscă să facă piometru (acumulare de puroi în uter) sau să aibă lactații false, care pot da complicații nedorite.
În cazul în care pisica face pui, ea îi va îngriji exemplar – pisicile sunt excelente mame! Grija ta va fi găsirea unor stăpâni iubitori pentru pisoi!
În cazul în care optezi pentru castrare, aceasta este bine să fie făcută după ce organismul pisicii este complet dezvoltat, adică după 1 an.
Motanul
Masculii sunt în general mai leneși, mai puțin activi, în special în timpul zilei, pe care și-o petrec în majoritatea timpului dormind, mâncând și căscând alene. Motanii sunt mai activi noaptea, când instinctul de vânător înnăscut le impune să fie în alertă. Sunt animale teritoriale, astfel încât vor fi foarte deranjați de intruși, fie aceștia alte animale sau oameni.
Dezavantajul deținerii unui mascul necastrat este extrem de cunoscut – pentru a-și marca teritoriul, aceștia stropesc pereții și mobilierul, precum și alte obiecte, în general noi, care apar pe „proprietatea” lor. În acest fel motanul avertizează potențialii intruși că terenul respectiv îi aparține. Problema este că nouă, oamenilor, nu ne convine deloc acest mod de exprimare.
În afara cazurilor în care deținem un exemplar valoros pentru rasă și vrem ca acesta să aibă urmași, soluția este unică-castrarea, efectuată după vârsta de 1 an, când organismul motanului este complet dezvoltat. Castrarea mai rezolvă (cel puțin în parte) o problemă specifică masculului; datorită faptului că animalul nu trăiește în mediul lui natural și al faptului că uretră este un canal extrem de subțire, motanii acumulează nisip în vezica urinară, pe care nu-l pot elimina și care poate chiar să infunde uretră, iar animalul nu mai poate să urineze. Această afecțiune poate duce la blocaje renale și chiar la moartea animalului, în cazul în care acesta nu este tratat la timp.
Astfel, este bine ca, în cazul în care optăm pentru un motănel, să îi facem analizele necesare pentru a determina ce fel de PH are urina și pentru a ști astfel ce fel de mâncare trebuie să-i administrăm, pentru a preveni această problemă, extrem de frecventă la masculi. În cazul în care animalul se confruntă deja cu acest tip de problemă, castrarea este iminentă.
Motanul castrat se va simți la fel de bine ca unul necastrat, dar vom elimina astfel problema „stropitului” și vom preveni blocajele renale. În plus, motanul castrat va mânca mai mult și va asimila mai bine hrana. Cu „ședințe” de joacă zilnice, extrem de plăcute și amuzante, atât pentru tine cât și pentru el, pericolul îngrășării va fi îndepărtat.
Înainte de a opta pentru un motan sau o pisică trebuie, așadar, să iei în calcul toate posibilitățile de mai sus și să-ți stabilești de la început opțiunile, care vor afecta întreaga viață a animalutzului tău.