Țestoasele fac parte dintr-un grup foarte vechi de reptile, cu strămoși apăruți în urmă cu 230 de milioane de ani; unele forme au părăsit uscatul și s-au adaptat la mediul marin acum 80 de milioane de ani. Formele străvechi – contemporane cu dinozaurii, plesiosaurii și ichtyosaurii – aveau dimensiuni uriașe. Alături de acestea, țestoasele marine actuale apar ca niște pitici, totuși, cele șapte sau opt specii cunoscute astăzi au dimensiuni considerabile, unele depășind lungimea de doi metri și cântărind aproape o tonă.
Țestoasele – un animal prezent în cosmogonii
Cine găsește timp pentru a răsfoi o mitologie generală va remarca, fără îndoială, că țestoasele ocupă un loc important în credințele unor populații foarte diverse, de la hinduși și chinezi, la triburile din preeriile Americii de Nord. În cosmogoniile acestora țestoasa are un rol esențial, pe carapacea ei sprijinindu-se întreaga lume. Cum acest suport viu se mai mișcă uneori, lumea se cutremură, pământul se crapă, construcțiile se prăbușesc și teroarea pune stăpânire pe oameni. Dar lucrurile revin curând la starea inițială. Mayașii făceau o asociere mult mai strânsă între țestoasă și suprafața lichidă care separă pământul de cer – o asociau lui Chac, zeul ploii, purtau la procesiuni carapace de țestoase și chiar sacrificiile sângeroase, prin care încercau să-și îmbuneze zeii, le făceau pe altare de formă unei țestoase. În plus, de la aceștia ne-au parvenit numeroase reprezentări grafice în care apar țestoase.
În toate poveștile mitice în care apare o țestoasă, nu se precizează dacă aceasta este terestră, de apă dulce sau marină. Trebuie menționat ca până în secolul al XVI-lea naturaliștii nu făceau vreo diferențiere între tipurile de țestoase; lui Carl Linne, autorul celebrei Systema Naturae (1758), primul sistem de clasificare a lumii vii, îi datorăm faptul că și astăzi asociem broaștele cu țestoasele deși primele aparțin clasei Amfibieni, iar celelalte sunt Reptile.
În cosmogoniile taoiste, întreg universul era plasat în interiorul unei carapace. O veche pictură ni-l înfățișează pe Kurma, a două din cele zece încarnări ale lui Vishnu, cu corp de țestoasă drept un simbol al fertilității, fiindcă ponta ei cuprindea 150-200 de ouă, identificând-o cu Prajapati, creatorul vieții.
În China, țestoasa era un animal profetic, carapacea ei servind pentru preziceri. O găsim și între cele patru creaturi sacre – fenixul, dragonul, licornul și țestoasa (singurul animal real). Ea simboliza longevitatea (vechii chinezi știau că unele țestoase trăiesc până la 200 de ani) și reprezenta perenitatea suveranilor chinezi, care năzuiau la obținerea statutului de nemuritori. Impunătoarele reprezentări ale țestoasei, turnate în bronz fin și cizelate, se aflau în interiorul curților palatului imperial din orașul interzis din Beijing.
Andreea P.
Senior Editor
Animalutze.COM