Un puiuț nu va rămâne puiuț – el va crește „văzând cu ochii” și, în mai puțin de un an, va avea atât proporțiile cât și comportamentul și nevoile adultului. Pentru a alege în cunoștință de cauză și pentru a înțelege responsabilitățile diferite pe care le presupune deținerea unui câine de sex mascul sau femelă, îți prezentăm în continuare câteva lucruri pe care este bine să le cunoști înainte de a decide adopția unui cățel.
Femela
Femelele sunt mai atașate de stăpân, mai prietenoase cu cei din familie, mai afectuoase și mai grijulii, dar și mai circumspecte (chiar agresive) față de străini, în special atunci când au pui. Sunt mai ascultătoare și mai ușor de dresat. Nu riști să-ți pierzi cățelușa în perioada căldurilor, deoarece aceasta nu pleacă în căutarea masculului (în timp ce masculul care simte o femelă în călduri va ignora chemările stăpânului și va pleca în căutarea acesteia!).
Dezavantajul femelelor este faptul că, odată cu înaintarea în vârstă și cu numărul nașterilor, și în special dacă nu fac suficientă mișcare zilnic, se îngrașă.
În plus, în cazul animalelor de rasă, pentru a obține dreptul de montă, femela trebuie să fie arbitrată și să aibă certificat de origine (pedigree) care să „acopere” genealogia acesteia pe 3 generații. Împerecherea trebuie făcută cu un mascul din aceeași rasă, cu pedigree și drept de montă!
În cazul metișilor (căței de rasă incertă sau rezultați din încrucișarea a doi câini din rase diferite), plasarea puilor este destul de dificilă. De obicei, pentru a evita complicata operațiune a plasării puilor, stăpânii decid eutanasierea acestora la naștere. De aceea, în cazul în care adopți o cățelușă metis, cea mai bună opțiune rămâne castrarea acesteia, pentru a evita o mulțime de probleme care pot apărea mai târziu.
De asemenea, se recomandă ca femelă nu doar să nască, ci și să și înțarce cel puțin 3 generații de pui de-a lungul vieții; în caz contrar există un risc mare de cancer mamar, mai ales dacă puii sunt îndepărtați după naștere. În cazul în care femela necastrata nu naște niciodată, există riscul acumulării de puroi în uter (piometru – o afecțiune foarte gravă) și al lactațiilor false, care pot degenera în complicații severe.
În cazul în care nu intenționezi să împerechezi cățeaua și vrei să eviți potențialele probleme, se recomandă castrarea, care reduce aceste riscuri și, chiar dacă personalitatea animalului se va schimba (femela va deveni mai puțin activă și va avea tendințe de îngrășare), este totuși cea mai bună soluție.
Femelele sunt apte pentru procreare de două ori pe an; în timpul sângerărilor menstruale (în general în cazul cățelelor de talie mare) trebuie luate măsuri adecvate (pare exagerat, dar scutecele de unică folosință pot fi foarte utile în aceste situații), pentru că secreția poate fi abundentă și pătează.
Masculul
Masculii sunt mai independenți, mai dificili și mai sobri. Dresajul necesită fermitate și în general ei recunosc și execută comenzile unei singure persoane (în special câinii cu temperament dominant, de talie mare). Cu toate că disciplina obținută prin dresaj este perfectă, instinctul este mai puternic; în momentul în care masculul cel mai ascultător simte o femelă în călduri, va ignora orice comandă a stăpânului și va porni în căutarea ei. Atenție! Masculul este apt pentru procreare tot timpul anului.
Este bine ca în perioadele de rut (primăvara și toamna) poarta curții să fie bine închisă, iar plimbarea zilnică să se facă numai în lesă. Nu se știe niciodată când câinele tău atât de educat se poate transforma într-un rebel a cărui poză o vei lipi, în disperare de cauză, pe stâlpi, împreună cu textul „sensibilizator”: în tratament!!! Recompensă!.
Castrarea masculilor nu este neapărat necesară; se practică în general în cazul metișilor, câini „de rasă incertă”, denumiți și „maidanezi” și în cazul câinilor pe care nu intenționezi să-i dai vreodată la montă . Dacă totuși decidem să facem acest pas, este bine ca animalul să nu fie mai tânăr de 1 an, astfel încât organismul sau să fie complet dezvoltat.
În cazul masculilor necastrați, dar abstinenți există posibilitatea inflamării aparatului reproducător (erecția canină) care, pentru o persoană aflată la primul câine poate fi un prilej de îngrijorare. Această manifestare (inflamarea penisului și prezența a două umflături tari, simetrice, la baza acestuia) este naturală și nu trebuie să ne îngrijoreze. Alte manifestări însă, pot fi foarte neplăcute și trebuie reprimate cu blândețe, pentru a nu deveni un obicei-se poate întâmpla ca animalutzul tău abstinent să „confunde” piciorul tău sau al musafirilor cu o potențială „mireasă” și să se manifeste ca atare!
Există stăpâni de masculi (chiar de rasă!!!) care îi lasă și chiar îi încurajează să se împerecheze cu femele „maidaneze”, deoarece li se pare mult mai comod și mai simplu, decât să își castreze animalul sau caute femela potrivită și „să-și piardă timpul” cu obținerea dreptului de montă. Acest procedeu nu numai că este periculos pentru sănătatea masculului (Bruceloza, o boală foarte gravă, se transmite la câini pe cale sexuală și la om, prin contactul cu secrețiile câinelui infectat), dar facilitează apariția de noi căței nedoriți de nimeni, unii agresivi, care vor bântui pe străzi!
Așadar, deținerea unui câine, indiferent dacă este mascul sau femelă, presupune responsabilități comparabile-în general, persoanele care vor să adopte un câine optează pentru un mascul crezând că, în acest fel, scapă de o serie de probleme. Acest lucru înseamnă de fapt că „scapă” de problemele femelelor, dar se va confrunta, mai devreme sau mai târziu, cu problemele masculior! Alege, așadar, câinele, din punctul de vedere al beneficiilor, nu din punctul de vedere al potențialelor dezavantaje!