Anumiți posesori de păsări se plâng de faptul că acestea, deși aflate în perfectă stare de sănătate, sunt agresive, chiar dacă în aparență nu au făcut nimic care să determine acest comportament. În alte cazuri, posesorii de păsări constată că favoritul (sau favorita) lor a devenit agresiv peste noapte. Cum se explică totuși agresivitatea păsărilor de companie sănătoase?
Câteva noțiuni de „psihologie” avicolă
În stare de libertate, păsările trăiesc în grupuri cu o „ierarhie socială” bine stabilită. Exemplarele mai puternice ocupă poziții superioare în această ierarhie, iar exemplarele mai slabe ocupă pozițiile inferioare. Astfel, atunci când un grup se oprește din zbor pentru odihnă, membrii acestuia vor ocupă în spațiul disponibil (crengile unui copac, de exemplu) poziții corespunzătoare locului deținut în ierahie. Orice membru al grupului care ocupă accidental o creangă superioară celei cuvenite este „penalizat” de exemplarele de rang superior.
Poziția cuștii și „ierarhia socială” în captivitate
Pentru pasăre, stăpânul și familia acestuia reprezintă membrii grupului din care face parte. Astfel, pasărea se va manifesta față de aceștia ca față de membrii unui grup de păsări. Prin urmare, cu cât colivia este plasată mai sus, cu atât pasărea care o ocupă va fi mai sigură pe poziția ei superioară în cadrul grupului, ceea ce poate determina un comportament mai agresiv în relațiile cu stăpânul și familia acestuia. De obicei, simpla mutare a cuștii sub un anumit nivel al camerei este suficientă pentru a înlătura agresivitatea păsărilor de companie.
Păsările ținute pe umăr sunt mai agresive?
Majoritatea celor care au păsări de apartament își învață companionii să le stea pe umăr, chiar și în timpul activităților casnice. Pasărea ținută astfel pe umăr, la o distanță destul de mare de sol, „se simte” într-o poziție superioară; prin urmare, păsări care în cușcă sau în alte poziții decât pe umăr nu se manifestă în general agresiv, pot avea astfel de manifestări brusc, fără un motiv aparent. Este adevărat că o „ciupitură” de peruș nu este decât neplăcută nu și periculoasă, dar în cazul păsărilor cu cioc mare și puternic, se recomandă precauție.
Așadar, pentru a ameliora manifestările agresive este suficient să mutăm cușca mai jos și să fim precauți în cazul în care obișnuim pasărea pe umăr. Aceste măsuri pot „rezolva” problema agresivității și la păsările cu personalitate agresivă înnăscută.