Dacă știm să citim limbajul corpului unui câine reușim să înțelegem animalul, să-i apreciem atitudinea și să-i anticipăm următoarea mișcare. Deoarece sunt necuvântătoare, câinii „vorbesc” prin limbajul trupului. De fapt vocalizarea, în cazul câinelui, are un rol secundar față de mesajele pe care le poate transmite cu trupul său. Odată ce învățăm tipurile de bază ale limbajului mișcărilor unui câine, putem să observăm modul în care aceste patrupede interacționează cu oamenii sau cu alte animale. De asemenea, înțelegerea limbajului gestual în cazul câinelui ne poate ajuta să ne protejăm pe noi și pe câinii noștri de situații periculoase, să ușurăm procesul de dresaj sau în identificarea unor probleme de comportament.
„Încrezător”: câinele sigur pe sine stă drept cu capul sus, are urechile atente și ochii larg deschiși. Gura o are puțin deschisă dar relaxată. Coada se poate legăna ușor, încolăci puțin sau atârna într-o poziție relaxată. Acest câine este prietenos și confortabil în mediul în care se află.
„Fericit”: un câine fericit arată aceleași semne ca și un câine încrezător. Mai mult, va din coadă și câteodată își va ține gura deschisă mai larg sau chiar va gâfâi ușor. Câinele vesel este și mai prietenos decât cel încrezător și nu arată niciun semn de anxietate.
„Jucăuș”: un câine jucăuș este fericit și agitat. Urechile sunt drepte, ochii sunt strălucitori și coada se leagănă repede. S-ar putea să și sară sau să fugă plin de veselie. Deseori, un câine jucăuș va înfățișa „plecăciunea de joacă”-picioarele din față sunt întinse, capul aplecat în față, spatele este ridicat și agitat. Această poziție este o invitație clară la joacă.
„Docil”: un câine docil își ține capul în jos, urechile sunt lăsate iar privirea este ferită. Coada este lăsată jos și se poate mișca ușor dar nu este fermă. Se poate să se întoarcă pe spate expunându-și burta. Un câine submisiv se prea poate să lingă sau să atingă alt câine sau o persoană pentru a întări ideea că are intenții pasive. Câteodată va mirosi pământul sau va lua o atitudine distrasă pentru a arăta că nu vrea să cauzeze vreo problemă. Un câine submisiv este blând și prietenos.
„Îngrijorat”: un câine anxios se poate manifesta ca un câine submisiv, dar de obicei își ține urechile parțial ridicate și gâtul întins. Stă într-o poziție tensionată și câteodată tremură. De obicei, un câine îngrijorat scoate un scâncet ușor sau geme. Coada este lăsată în jos și poate fi îndoită. Un câine anxios poate reacționa brusc la stimuli și poate deveni înfricoșat sau chiar agresiv. În cazul în care cunoaștem câinele putem să încercăm să-i distragem atenția către ceva mai plăcut. Însă trebuie să fim atenți să nu provocăm câinele sau să încercăm să-l alinăm.
„Înfricoșat”: Un câine speriat combină atitudinea submisivă cu cea de anxietate, dar cu semne mult mai extreme. Câinele stă tensionat, dar e foarte aproape de pământ. Urechile sunt date pe spate, iar ochii sunt semi-deschiși și atenți. Bagă coada între picioare și, în mod tipic, tremură. Un câine speriat de obicei scheaună sau mârâie și chiar își arată dinții într-o mișcare de apărare. Se poate și să urineze sau defecheze. Un câine speriat poate deveni foarte repede agresiv dacă se simte amenințat. Nu trebuie să încercăm să liniștim un câine care se simte amenințat ci trebuie să ne retragem cu calm. Dacă noi suntem stăpânii trebuie să fim tari și încrezători dar să nu alinăm sau să pedepsim câinele. Trebuie să mutăm patrupedul într-o locație mai familiară și mai puțin amenințătoare.
„Dominant”: Un câine dominant va încerca să se afirme peste alți câini sau chiar peste oameni. Stă drept și încrezător și poate fi aplecat puțin în față. Ochii sunt deschiși larg și se uită direct în ochii altui câine sau unei persoane. Urechile sunt ridicate și alerte și părul de pe spate se poate ridica. Câinele dominant câteodată mârâie încet. Atitudinea acestui câine pare mai puțin prietenoasă și este mai degrabă amenințătoare. Dacă acest comportament este îndreptat către un câine submisiv nu trebuie să ne facem probleme. Dacă și celălalt câine va încerca să domine atunci un conflict este foarte probabil. Un câine care încearcă să domine oameni poate reprezenta o serioasă problemă. Nu trebuie să ne uităm în ochii câinelui și să încercăm să ne retragem încet. Dacă avem un câine care are un comportament dominant atunci este nevoie de o modificare a comportamentului animalului.
„Agresiv”: Un câine agresiv merge mult mai departe decât cel dominant. Toate picioarele sunt ferme, într-o poziție cu un puternic aer teritorial și poate ataca în orice moment. Urechile sunt întinse spre spate, capul este împins în față, ochii sunt întredeschiși dar săgetători, coada este dreaptă. Câinele își arată dinții, latră și mârâie amenințător. Părul de pe spatele câinelui se ridică. Dacă suntem în preajma unui câine care arată aceste semne trebuie să ne îndepărtăm cu atenție, fără să fugim. Nu trebuie să privim câinele în ochi sau să arătăm frică, ne retragem ușor într-un loc sigur. În cazul în care câinele agresiv ne aparține trebuie să căutăm asistență profesională din partea unui dresor pentru a învăța câinele să se comporte corect. Câinii cu un comportament agresiv nu ar trebui niciodată să fie folosiți pentru înmulțire.
Mihail Grigore
Foto: Public Domain