Cele mai importante cerințe pentru ca animalul să fie sănătos și vesel sunt reprezentate de o căsuță curată, alimentație adecvată, toaletă, mișcare și afecțiune.
Despre curățirea cuștii și alimentație am vorbit deja, să vedem în ce constă toaleta porcușorului.
Din când în când, este bine să-l periați. În general este o operațiune plăcută pentru ei fiindcă percep periajul ca pe o mângâiere. Dacă animalul dumneavoastră aparține unei specii cu păr lung, se recomandă chiar perierea zilnică.
Cum nu au posibilitatea de a-și toci gheruțele care cresc permanent, lipsindu-le piatra și lemnul din mediul natural, va trebui să le tăiați din când în când, fie la veterinar, fie acasă, deoarece le pot face deplasarea foarte dificilă. În plus, cu cât cresc mai mult, cu atât cresc și vinișoarele din interior, care nu trebuie afectate de tăierea unghiei așa că, dacă omiteți operațiunea o perioadă mai îndelungată, după aceea va fi ceva mai dificil de efectuat.
Baia nu se recomandă, maxim două băi pe an sunt suficiente, în verile foarte călduroase sau dacă blănița s-a murdărit foarte tare. În acest caz, folosiți un șampon cât mai neagresiv pentru piele (PH7), evitați să-l stropiți în zonă feței și uscați-l bine cu un prosop, porcușorii fiind foarte sensibili la curent sau frig. Este bine să-l încălziți în brațe până când blăniță se usucă.
Porcușorii au nevoie de mișcare. Dacă spațiul cuștii nu le permite, trebuie să fie scoși prin casă (vara, dacă este posibil, în grădină, sub supraveghere, într-un spațiu împrejmuit). La început vor fi puțin speriați, dar când se vor familiariza cu locul vor începe să alerge veseli, făcând salturi (așa-numitele „pop corn”) și scoțând sunete de bucurie.
Atenție la cablurile electrice pe care au tendința să le roadă, pot fi foarte periculoase!
Evitați să-i lăsați pe o masă sau într-un alt loc la înălțime, sunt foarte fragili și o cădere le-ar putea fi fatală. Fiind destul de fricoși, în casă preferă spațiile întunecoase de sub mese sau canapele, unde se simt în siguranță.
Dacă nu-l puteți prinde pentru a-l pune la loc în cușcă, puteți să-l atrageți prin sunete familiare ce însoțesc momentul mesei: vocea, zgomotul cutiei de cereale pe care a învățat deja să-l asocieze cu hrana și la care răspunde prin piuituri ascuțite îl vor face să iasă singur din locul unde s-a ascuns.
În rest, tot ce le mai trebuie pentru a fi fericiți și sănătoși este dragostea stăpânului!
Gabi D.
Senior Editor
Animalutze.COM