Sezoanele de năpârlire la majoritatea mamiferelor sunt primăvara și toamna; primăvara, pentru că animalul se pregătește să îmbrace „hăinuțe subțiri”, pentru vară și toamna, pentru că, în așteptarea frigului de peste iarnă, animalele se pregătesc să-l îndure.
Năpârlirea de primăvară este de obicei mai masivă, părul pe care îl lasă animalele fiind cel des și lung, de peste iarnă; năpârlirea de toamnă este mai ușoară, întrucât animalele își lasă părul subțire, ușor, pe care l-au „purtat” vara. Astfel, năpârlirea de toamnă durează și mai puțin și este și mai ușor de suportat de către gospodine.
În general, animalele ținute exclusiv în apartament, deși „își amintesc” genetic perioadele de năpârlire, în general năpârlesc tot anul-de aceea se recomandă periajul săptămânal în cazul în care pisica naparleste puțin și chiar de două ori pe săptămână în cazul în care căderile de păr sunt masive; în același timp, dacă pisica naparleste prea mult, s-ar putea să aibă o problemă de sănătate (în general, de nutriție) și în acest caz se recomandă o vizită la medicul veterinar.
În acest articol ne vom ocupa însă de năpârlirile normale, sezoniere, ale pisicilor și de metodele prin care putem face „tranziția” mai ușoară, atât pentru noi, care trebuie să aspirăm părul căzut, cât și pentru ele care, lingandu-se după obiceiul pisicesc, îngurgitează și apoi regurgitează părul mort și căzut.
În perioadele de năpârlire vom stabili un orar mai „drastic” de periere – astfel, în loc să periem pisica săptămânal, o vom face o dată la 2-3 zile sau chiar mai des, în funcție de lungimea firului de păr și cantitatea căzută. De asemenea, vom pune la dispoziția pisicii un vas cu iarbă, care o va ajuta să regurgiteze părul înghițit prin auto-toaletarea zilnică.
Se recomandă ca pisica să nu aibă acces în pat sau în preajma copiilor în aceste prioade, deoarece cantitatea de păr lăsată este mult mai mare decât de obicei și părul căzut este greu de îndepărtat de pe așternuturi și de pe perne; este bine să închideți ușa dormitorului ca pisica să nu aibă acces înăuntru, atât când sunteți acasă cât și când nu sunteți.
Părul mort se va desprinde ușor din blana pisicii dacă peria pe care o folosiți are perii deși și este ușor umezită; puteți folosi în acest scop și o cârpă aspră umedă, cu care să „frecați” pisica, până când nu se mai adună păr. Apoi se periază obișnuit, cu o perie deasă. Dacă pisica are păr lung (persană, birmaneză) va trebui să descâlciți întâi părul și să înlăturați cu grijă eventualele noduri care se pot forma din părul mort. Dacă nu sunt descâlcite și eliminate le timp, nodurile se pot transformă în adevărate gheme de pâslă, pe care va va fi greu să le descurcați și va trebui să le tăiați cu totul.
Dacă veți avea grijă de pisică și nu o veți lăsa să se descurce singură în această perioadă, năpârlirea va dura mai puțin și veți avea mai puțin păr de adunat din casă.
Foto: Public Domain