Drăgălașenia primului peruș pe care îl adoptați și dorința de a-i aduce un companion vă pot convinge să mai adoptați un peruș. Opțiunile sunt multiple și vă puteți adapta oricăreia dintre ele, cunoscând câteva amănunte utile.
Dacă aveți o femelă, va trebui să țineți cont de faptul că femelele sunt mai agresive decât masculii și șansele să poată respinge la început noul venit, fie el mascul sau tot femelă, sunt mai mari. De aceea, în cazul în care aveți o femelă, va trebui să procedați cu ceva mai multă grijă și răbdare.
În cazul în care optați pentru a achiziționa un peruș tinerel, care încă nu a ajuns la vârsta maturității, trebuie să știți că sunt mai sensibili decât păsările adulte și, prin urmare, ceva mai greu de îngrijit, mai ales că, fiind în creștere, necesită o nutriție mai specială. Pentru a nu avea aceste probleme, mai ales dacă nu aveți suficientă experiență în creșterea perusilor, este recomandabil să optați pentru un adult.
Dacă însă doriți să-l învățați să vorbească, alegeți un pui mascul și țineți-l separat de perusul pe care îl aveți deja, ca să nu învețe să ciripească de la acesta în detrimentul celor câteva cuvinte pe care intenționați să i le „predați”. Motivul pentru care recomandăm un mascul foarte tânăr în acest scop este că numai masculii învață să vorbească și numai la vârste fragede, când aparatul lor fonator este încă în formare. Odată adult, aparatul fonator nu se mai poate adapta vorbirii.
Odată adoptat perusul cel nou el trebuie plasat inițial într-o cușcă separată, plasată în apropierea cuștii perusului pe care îl aveați deja. Nu va gândiți că această cușcă separată este o investiție inutilă, ea își va dovedi utilitatea când veți dori să faceți curățenie generală în cușca mare și va trebui să puneți perusii undeva pe parcursul operațiunii.
Plasarea perusului nou într-o cușcă separată (de obicei, mai mică) are mai multe beneficii:
- cei doi se obișnuiesc unul cu prezența celuilalt;
- perusul „vechi” va putea sta într-un punct mai înalt față de perusul cel nou, ceea ce îi vă întări poziția „dominantă” dată de faptul că el a fost primul în cușcă sa și va convinge perusul nou de statutul sau „inferior”, ceea ce va duce la evitarea conflictelor de stabilire a ierarhiei odată puși în aceeași cușcă, împreună;
- se evită reacțiile agresive directe ale perusului „vechi” la vederea celui nou, practic intrus în cușca lui.
În 2-3 săptămâni puteți încerca să puneți perusul nou în cușca mare, supraveghind interacțiunile dintre cei doi. În prima săptămână veți lăsa perusul nou în cușca mare numai sub supraveghere-când plecați de acasă sau când vă duceți la culcare puneți la loc perusul nou în cușca cea mică. „Ciondănelile” de la început, dacă nu sunt exagerat de agresive, sunt normale și fac parte din ritualul de stabilire a ierarhiei în micul „grup” astfel format. Nu veți interveni decât dacă vi se pare că aceste manifestări pot pune în pericol unul dintre cei doi „beligeranți”.
Când nu mai apar certuri între cei doi, puteți renunța la cușca mică, perusul nou rămânând definitiv în cușca mare, alături de noul sau companion.