Mit sau legendă urbană, laptele (de vacă, în general) oferit pisicii este un obicei des întâlnit atât printre proprietarii de pisici cât și printre iubitorii acestora. Deși gustul laptelui este foarte apreciat, într-adevăr, de majoritatea pisicilor, nu toate pisicile pot digera laptele. Astfel, în cantități mici, laptele este o sursă de nutrienți (fiind un aliment aproape complet, fierul fiind singura substanță pe care acesta nu o conține); în exces, poate provoca o serie de probleme.
Laptele de vacă este alcătuit din materie uscată, lactoză, proteine (caseina, 80%), grăsimi. Materia uscată este foarte bogată în grăsimi dar, fiind foarte diluată, nu asigură necesarul zilnic de nutrienți ai pisicii decât în cantitate foarte mare (500 ml de lapte gras sau 800 ml de lapte degresat la o pisică de 4 kg!!!), pe care pisica nu o poate ingera și digera într-o singură zi. Așadar, laptele poate constitui numai un aliment secundar în rația zilnică a pisicii adulte.
De asemenea, laptele nu este tolerat de organism decât dacă enzimele necesare pentru hidroliza diverselor sale componente sunt prezente în cantități suficiente în stomacul și intestinele pisicii.
Există și problema toleranței digestive a lactozei, carbohidratul principal conținut de lapte. Pentru a digera laptele matern, puii produc o enzimă specifică, lactază, pe toată perioada alăptării; puiul înțărcat și pisica adultă nu mai produc această enzimă în cantități suficiente (practic se reduce cu 75-90% producția acesteia odată cu înțărcarea) și astfel, o pisică de 4 kg nu mai poate digera normal decât 4-8 g de lactoză zilnic (1-2 g / kg corp). În cazul în care producția de lactază nu face față nivelului de lactoză care trebuie digerat, scaunele își pierd consistența. De asemenea, în cazul în care lactoza este prezentă în exces în alimentația pisicii, digestia proteinelor se face la rândul sau defectuos, datorită accelerării tranzitului intestinal (care reduce timpul de expunere al proteinei la „atacul enzimatic”) și datorită faptului că, la nivelul intestinului gros unde proteina ajunge așadar pârtia digerată, există o serie de bacterii care vor asimila ele conținutul proteic.
În concluzie, o cantitate rezonabilă și fără potențial de risc este de cca. 20 ml de lapte / kg corp, astfel, o pisică de 4 kg poate digera corect cca. 80 ml de lapte de vacă pe zi.
Foto: Public Domain