Originea câinelui Dobermann
Acest câine zvelt, dar extrem de robust și eficient în pază și protecție, ar putea fi rezultatul unei încrucișări între ogar, terrier și ciobănesc, cel mai mult asemanandu-se cu pincherul. Dobermann-ul poartă numele celui care a reușit să stabilizeze rasa în forma în care o cunoaștem și astăzi, la începutul secolului 19.
Astăzi una din cele mai cunoscute și dorite rase de câini, Dobermann-ul a fost creat în secolul al 19-lea cu scopul de a servi poliției germane. În continuare excelează în calitate de câine de pază, gardian și protector, dar și ca animal de companie, sau însoțitor pentru persoanele nevăzătoare.
Louis Dobermann, cel care a creat această rasă care îi și poartă numele, a creat-o pentru a avea un câine capabil să-l însoțească în raidurile sale nocturne – el fiind polițist.
Rasele care au contribuit la apariția Dobermann-ului sunt:
- Pinscher – un câine de talie mică și negru, asemănător ca și construcție cu actualul Doberman și Manchester
- Terrier;
- Rottweiler;
- Brac German – Pointer cu păr scurt;
- Dog German;
- Ciobănești turingieni.
Dobermann-ul modern este un câine perfect pentru întreaga familie. În multe țări numele de Pinscher s-a pierdut, numindu-se simplu Dobermann.
Temperamentul
Dobermann-ul este un câine activ, foarte atent la ceea ce se întâmplă în jurul său, gata oricând să intervină cu mult curaj atunci când situația o cere. Datorită firii sale „iuți” și independente, dobermann-ul are nevoie de un stăpân ferm, care, prin educație, să-i cultive aceste calități native și să reprime orice manifestare în sens negativ a acestora-agresivitate, impulsivitate, posesivitate. Dobermann-ul se dresează ușor în cazul în care metodele utilizate sunt corecte, deoarece este un câine inteligent și dornic de acțiune.
Dobermannul este un câine inteligent și foarte protectiv. Pentru că este foarte protectiv nu este indicat să fie lăsat singur în apropierea copiilor oricât de bine este dresat, este totuși un animal și nu va face diferența dintre un copil și un pui de-al său, din joacă ar putea să-l rănească sau va răni o altă persoană care vrea să se apropie de copil, indiferent dacă aceasta are intenții bune sau nu, Dobermann-ul va apăra copilul.
Exercițiile fizice sunt vitale pentru sănătatea fizică și mentală a câinelui. Dobermann-ul este un câine creat pentru muncă, de aceea are nevoie de exerciții fizice pentru a-și consuma energia. Pentru că este un câine care are nevoie de exercițiu, în cazul în care nu poate face suficientă mișcare va dezvolta un temperament nervos, distuctiv, va lătra în exces sau va manifesta alte comportamente deviante.
Este un câine inteligent care va învăța ușor regulile dresajului, dar este și destul de încăpățânat așa că trebuie dresat imediat ce l-ați adoptat, și învățat în primul rând cine este stăpânul în casă.
Trăsăturile fizice
Capul dobermann-ului este prelung, cu stop (zona dintre frunte și bot) puțin marcat, cu bot lung și drept. Ochii, căprui sau căprui închis, sunt migdalați, așezați ușor oblic, fără proeminentă. Gâtul este musculos și puternic, dar zvelt în același timp, bine legat de corp. Trunchiul este armonios, bine proporționat, cu piept îngust pe laterale; zona abdomenului este suptă, aproape ca la ogar iar crupa este alungită. Membrele sunt subțiri (din acest motiv multe persoane se referă la dobermann ca la „câinele-căprioară”) dar puternice și musculoase. Părul este scurt, aspru, lucios și neted, purtat lipit de corp, în colorit specific, în nuanțe de maro și roșcat cu spatele, capul și jumătatea superioară a membrelor, negre.
Standardele actuale încadrează Dobermann-ul în următoarele limite:
- înălțimea 66 – 72 cm – masculi, 60 – 66 cm – femele
- greutatea unui Dobermann adult se încadrează între 22 și 38 kg, în funcție de dimensiuni și sex.
Un exemplar ideal trebuie să aibă o conformație atletică, musculatura bine dezvoltată și să inspire un animal energic. Construcția Dobermannului este – geometric vorbind – în formă de pătrat – înălțimea este aproximativ egală cu cu corpul câinelui de la piept la coadă.
Picioarele sunt foarte puternice, osoase dar fără a părea subțiri.
Sunt preferate exemplarele cu ochii în aceeași culoare ca și blana – negri sau maro – o caracteristică a rasei este privirea mereu atentă și iscoditoare care inspiră un caracter puternic și un câine inteligent.
Culoarea – cele mai multe exemplare de Dobermann sunt bicolore – negru cu marcaje maro-roșcat. Petele trebuie să apară la nivelul capului pe bot și în jurul ochilor, pe gât, pe piept, sub coadă și pe picioare și labe. O pată de culoare albă mai mică de 3 cm pătrați este acceptată pe piept dar în nici un caz în altă parte. O altă culoare întâlnită la Dobermann este maroul. Dobermann-îi maro nu prezintă pete de altă culoare, exemplarele maro sunt mult mai rare decât cele negre.
Blana este foarte scurtă, dar moale, se întreține ușor prin periaj. Din cauza blănii scurte este de preferat să fie ținut în casă, sau să aibă la dispoziție un adăpost călduros.
Practica cupării cozii
Se obișnuia cuparea cozii și a urechilor dobermann-ului dar, în ultima vreme mulți proprietari au renunțat la această practică; astfel, vom vedea din ce în ce mai mulți dobermann-i cu urechile căzute și cu coada lungă, situație în care va părea mai puțin „fioros” decât dacă urechile ar fi cupate și ar sta, din acest motiv, în poziție verticală, ca la ciobănescul german.
În țări ca Anglia și Australia tăiatul cozii și decupatul urechilor sunt interzise, în America însă se consideră că un Dobermann cu urechile netăiate nu se încadrează în standardele rasei și nu inspiră la fel de multă prestanță ca un exemplar cu ele tăiate.
Problemele de sănătate ale câinelui Dobermann
Din nefericire, există câteva tipuri de boli foarte frecvente la această rasă, una din ele este dispazia de șold, verificați dacă părinții au avut sau nu această boală, șansele sunt mai mari ca și câinele pe care îl adoptați să sufere de aceeași boală mai devreme sau mai târziu dacă părinții săi au avut-o.
Alte afecțiuni sunt legate de hemoragii, balonări, afecțiuni ale ochilor și pielii și afecțiuni ale tiroidei, mai exact hipotiroidie.
Dacă Dobermanul este una din rasele dumneavoastră preferate nu vă speriați de afecțiunile ce pot surveni, orice rasă are avantajele și dezavantajele ei. Important este să îi oferiți câinelui un climat cât mai favorabil, în concordanță cu cerințele rasei și caracterului său și să-i asigurați confortul fizic și psihic de care are nevoie pentru a fi sănătos din toate punctele de vedere.
Foto: pixabay.com